Politica bâtei şi a revolverului, condusă cu atâta cinism şi „curaj” de către „Căpitan“, a început să pună pe gânduri chiar pe legionari. Dezorientarea şi glasul conştiinţei zgudue adânc pe membrii şi conducătorii Gărzii de Fier. Inşiși ei, deşi nu le este permis aşa ceva, au început să se îndoiască de justeţea şi siguranţa drumului pe care sunt împinși.
În cadrele legionare, sufletele curate îşi dau vălul după ochi și părăsesc, scârbite, cangrena care le-a otrăvit anii de tinereţe şi speranţe. Legiuni noui de tineri înşelaţi, exploataţi, fără nici un rost în viaţă, păşesc pe drumul pocăinții şi al reîntoarcerii la omenie...
Prima demisie:
CAPITANE,
Scriu aceste rânduri, nu din pofta publicităţii ci pentru a da alarma asupra pericolului ce amenință ţara, glasul şi ordinele d-tale.
Sânt legionar cu vechime şi d-ta mă cunoşti. Până acum câtăva vreme am luptat chiar împotriva fratelui meu, Gh. Scovarză, care, alături de Mihail Stelescu, a luptat în cadrele „Cruciadei românismului“ pentru demascarea d-tale şi pentru desrobirea românilor de sub călcâiul exploatatorilor şi străinilor de neam.
Şi-au făcut loc Căpitane în mijlocul legionarilor o seamă de ciocoi, cari te-au încadrat si apoi ne mândrim cu crime, în loc de doctrină şi apostolat social.
Iată ceeace m'a îndemnat să demisionez, trăgând după mine un număr important de simpatizanţi şi aderenţi.
Căpitane! nu admit crima si huligănia ca principii politice. Şi apoi, dela o vreme, nu mai pot admite ca d-ta, un înstrăinat de curând românizat, să te adăpi cu sângele şi tinereţea fiilor de români. Te întreb, „căpitane“, câţi ovrei ai ucis?
Numai români şi încă dintre acei ce şi-au cinstit neamul?
Aşadar, Căpitane, află că e timpul să-ţi spunem: AJUNGE! nu te mai urmăm. In lături, deci, cu străinii şi asasinii.
Luchian Scovarză, şef de sector
*
A doua demisie:
DOMNULE CODREANU,
In calitate de fost legionar şi ca bun român, nu pot să-mi stăvilesc pornirea sufletului de-aţi scrie câte ceva. Evident, vei fi plictisit poate de vraful de scrisori ce le primeşti, care mai de care mai usturătoare. Spun „usturătoare“, pentrucă toate te atacă direct, demascând întreaga d-tale meschinărie.
Noi, tineretul, în subordinele d-tale, am luptat cu persevevență, uneori până la exces, pentru izbânda idealului legionar. Şi acest ideal, ni s'a spus la început că e: desrobirea neamului românesc de sub domnia liftelor jecmănitoare și becisnice, care au îngenunchiat un neam, o cultură şi însăşi orice speranţă de redresare în viitor.
Aşa ne-ai legat la ochi!
Dar mare îmi fu decepţia când, prin acte adevărate, iese la lumină obârşia d-tale străină. Nu eşti român şi huzurești, prețăluind sângele românilor pe care-l verşi fără îndurare şi scrupul. Eşti o fiinţă diabolică, care prin cuvinte măreţe şi nobile, ştii să arunci pe bieţii tineri români în mistica asasinatului, promovat ca salvare a neamului. N'ai făcut tineretului o educaţie dornică de-o luptă curată și creştinească, ci ai redeşteptat în ei bestia umană setoasă de sânge. Iţi place să curgă sânge, sânge românesc, tocmai pentrucă NU ești român.
Voi lupta de-acum înainte şi mai îndârjit, însă împotriva d-tale şi a tuturor dușmanilor acestei ţări. Nu mă îndoesc că şi de-aci înainte setea după sânge îţi va fi potolită sau nu. Însă cu un curaj fără seamăn, noi, foştii legionari, îți stăm împotrivă şi-ţi strigăm : MAI MULT NU-ŢI PERMITEM!
Manole Manolescu, legionar
*
A treia demisie:
DOMNULE CODREANU,
Ştii perfect de bine că am fost sub comanda D-tale. Ți-am fost un bun ostaş, te ascultam cu încredere oarbă, pentrucă eram fanatizat de ideea D-tale criminală. Dece? Mă întreb şi eu! Nu ar fi trebuit să am atâta încredere în D-ta. Ceeace mă făcea să cred era că întotdeauna te băteai cu pumnul în piept, lăudându-te că eşti un bun român creştin şi că din această ţară ruginită vei face o Românie nouă.
Asta mă determină să stau scut în faţa d-tale și să sar orbeşte în ploaia de gloanţe a fortelor poliţieneşti şi jandarmi, fără să stau o clipă să mă gândesc pentru ce şi pentru cine mă jertfesc? Nu eram orgolios, nu urmăream grade în legiunea d-tale de mercenari, nu umblam cu pernița să capăt bani, ci știam să mor, să-mi jertfesc ultima picătură de sânge pentru desrobirea fraţilor mei, Români.
DOMNULE CODREANU,
Știu că are să te supere scrisoarea aceasta, dar ştii dece ţi-o scriu? Te întreb, pentru că poate ai uitat de toate cele ce ne îndrugai în taberele din întreaga țară.
Ţi-aduci aminte când ne spuneai: „Măi! Voi sunteţi aceia cari înălțaţi steagul României Noi! Voi sunteţi aceia care știți să muriti, atunci când voi da eu ordin!“ Noi aşa înţelegeam să murim: dar cum să mori în faţa tricolorului, când în fruntea ţării noastre doreşte să se urce o corcitură cu sângele ei de polonez, ungur și neamţ? Ne-ai minţit întotdeauna; ai crezut d-ta că poate n'o să aflăm niciodată de unde vii şi cine esti.
Iată! Acum te-am aflat! Cheia misterului e descifrată. Poate că nu aflam, dar Dumnezeu este purtătorul nostru de noroc și cel care ne va conduce până la sfârșitul vieţii noastre. Te-a'nşerpuit fiara drăcească, ți-a înarmat mâinile cu acea armă ucigaşă crezând că prin asta ai să ajungi bun român! Nu to vei sătura oare de atâta sânge? Nu socoteşti că e destul? Ai omorât pe Manciu, pe Stere Ciumetti, pe Niţă Teodoreseu, pe Virgil Teodorescu, pe primul ministru al ţării româneşti, I. G. Duca.
Intenţionai să omori şi pe alţii tot de acelaş rang. Ai înarmat mâna unei potere de comitagii de sub comanda d-tale ca s'o trimeți la Aşezămintele Brâncovenești pentru a suprima viața unui fiu al ţării româneşti! Pe Mihail Stelescu.
De ce înarmezi mâna unor tineri inconştienţi, fără să le dai cât de puţin răgaz să se gândească la consecinţa faptei lor odioase, extrem de odioase. Cum te simţeai atunci, d-le Codreanu, când umblai cu paharul gol si așteptai să-ţi cadă pradă fostul fruntaş şi marele român al acestei țări. Ţi-ai ajuus scopul, ţi-ai umplut paharul din sângele lui! Mă întreb şi te întreb, oare nu te-ai săturat? Tot vrei să mai bei?
Dece, d-le Codreanu, Stelescu era vinovat? De trădare? Cum l'ai considerat trădător? Dacă a fost trădător şi ai crezut că poartă culpa asupra lui, dece nu ai fost cavaler să-l suprimi atunci când l-ai chemat să-l judece la Tribunalul d-tale legionar.
Trebuia să ai îndrăsneala să arăţi, întâi faptele d-tale cavalerești, suprimându-l d-ta singur. Nu să înarmezi pe alţii, să-i împingi la crimă şi la distrugerea neamului românesc. Cum de îndrăznești d-ta să te numesti fiu al Moldovei, când sângele d-tale e cu totul străin de cel românesc; cum te poţi numi un nou Ștefan Cel Mare, Tudor Vladimirescu si Mihai Viteazul! Distanta dintre d-ta și ei e mare, ca dela cer până la pământ. Ei erau Români, d-ta ești leş! Poţi să negi aceasta?
Eu cred că nu!
D-le Codreanu, n'ar fi mai bine să deslegi mâinile şi mintea acelor mii de tineri ce încă mai cred orbeste în d-ta? Dă-ţi pe față minciunile, liberează-ţi conştiinţa, scoate-ţi masca după ochi. Nu mai răsuci pulpana sumanului ca o oaie capie.
Spui că stai în faţa răspunderii! Aşa se stă în faţa răspunderii?
Trimeţi români în puşcărie, iar d-ta benchetueşti cu ocultele ciocoeşti?
Spui că nu-ţi plac banii!
Dece pui mâna pe ei? Iţi place să numeri mii multe? Cu dl. Vaida nu mai eşti dusman? Ți-este frate de luptă, acum?
Pentru co-ai dat voturile lui? Pentru că pe voturile cetăţenilor d-ta luai creiţari?
Îți plac creiţarii? Văd c'ai lepădat ițarii și porţi haine nemţești. Mai dăunăzi spuneai legionarilor că dacă te va prinde cineva că iei bani să te împuşte. Văd că nu te-a împuşcat nimeni. I-ai legat la ochi pe toți. Nici nu vor să vadă câte mii înfuleci pe lună. D-le Codreanu, toată suflarea romănească s'a deșteptat și stăm în faţa constiinței ei, cutremurându-ne de asasinarea oribilă a tânărului deputat Stelescu. Acum vrei să bei şi sânge de macedonean. Termină, d-le Codreanu! Cred că-ţi ajunge!
Dimitrie Popa, comandant legionar
Cruciada Românismului - Anul II, nr 89, din 6 septembrie 1936
Dacă doriți să distribuiți: