Din ziua-aceia, de când am plecat
In ritmul trenului ca râs de-oțel,
Eu am simțit de-atunci că mi-am lăsat
Intregul rost și-al vieţii mele țel.
De lângă tine mă chemau cetăți
Cu turnuri ce vorbesc de Dumnezeu,
Dar cât amar si câte răutăți
Am îndurat, nu ştii, norocul meu!
Em te-am pierdut!... Şi ori de câte ori
Spre alte zări mă'ndeamnă vre-un ecou,
Mă simt cuprins de-aceiasi tristi fiori
Și mi se pare că te pierd din nou!...
CONSTANTIN BĂRCĂROIU
Cruciada Românismului - Anul II, nr 52 de vineri, 6 decembrie 1935
Dacă doriți să distribuiți: