Procesul asasinării lui Mihail Stelescu a fost.
Omorîtorii au fost condamnați la muncă silnică pe viață. Și ucisul și ucigașii sunt tineri, ba între ei se găsesc și câțiva teologi. Ce a îndemnat pe acești copii ai nației românești să omoare pe un fost prieten și încă pe un pat de spital, e greu de desbătut într’un articol de gazetă. Ceea ce știu este că educația, așa cum se face la noi, lasă foarte mult de dorit. Se pune multă greutate pe îngrămădirea cunoștințelor în școli, dar nu se ține socoteală mai deloc de educația virtuților, de educația morală. Ar trebui să se știe că atunci când totul ce s’a învățat în școală s’a uitat, ceea ce este virtutea sau deprindere morală nu se va uita în veci.
Nu poate fi vorba de o morală sănătoasă când câțiva tineri se întovărășesc pentru a ridica viața altuia, cu pistolul și securea, niște fetițe de școală secundară se sinucid ca să fie în notate romanelor ieftine de senzație, unde cenzura nu-și află rostul.
Problema educației morale nu se rezolvă prin porunci scrise, prin circulări, prin panglicărie — chiar și tricoloră — scoasă pe nas de către unii miniștri, ce cred că au rezolvat problema educației, schimbând titlul ministerului respectiv. Aceste probleme se desleagă numai prin exemple, care sunt cele mai convingătoare.
Țara în care virtuțile sunt călărite de vicii, unde adevărul este răpuns de minciună, lumina copleșită de întuneric, binele răsplătit cu răul, inteligența supusă de prostie, cinstea înfrântă de necinste, buna credință uzurpată de reaua-credință, modestia acoperită de îngânfare, superioritatea umbrită de mediocritate, cultura vrășmășită de ignoranță, bunul simț pălmuit de nerușinare, respectul îmbrâncit de neobrăzare, munca considerată ca ceva înjositor și lenea pusă la locul de cinste, unde uciderea aproapelui este considerată drept faptă de vitejie, — zic — acea țară se află pe marginea unei prăpăstii din care cu greu s’ar mai putea salva.
Acei ce se bat cu pumnul în piept la toate răspântiile arătând că doresc binele neamului acestuia trebuie să-și dea seama că numai copiii buni sporesc numele bun al părinților, pe când cei răi omoară numele ori cât de mari și de bun l’ar fi avut înaintașii lor.
Căpitan Gh. BELEUȚĂ
invalid de războiu
Cruciada Românismului - Anul III, nr 100 din 9 mai 1937
Dacă doriți să distribuiți: