Situația politică şi economică de azi este de așa natură, încât ea reclamă în mod foarte imperios o schimbare sau un remediu imediat. Și chestiunea care agită cel mai mult spiritele actuale este aşa zisa „naționalizare“, eu aș zice "românizare a României“. Căci s'a constatat la un moment dat, că atât întreprinderile publice, cât şi oficiile noastre de stat, de apărare națională etc., sunt, unele în întregime, celelalte în majoritate, pe mâna minorităților.
Avem de exemplu acțiunea advocaților. Ei îşi cer cel mai elementar drept, — proporționalitatea — cind se văd copleșiți de numărul extraordinar de mare al minorităților, în speță al evreilor, cari sunt în număr de peste 700 faţă de vreo 160 Români din totalul de 979 avocaţi ai Bucovinei. În numărul de 160 avocați români intră și profesorii universitari precum şi avocaţii statului, fondul religionar etc.
Și această acțiune întâmpină o serie de greutăţi din partea unor cozi de topor din rândurile Românilor, căci pentru politică, sau mărunte interese personale, vând interesele gonerale româneşti ale breslei lor.
Incalificabil a fost, de exemplu, gestul singurului cotidian românesc din Cernăuţi, care, după ce încercase să dea sprijinul său acţiunii româneşti, a părăsit imediat interesele românești de dragul politicei, scriind — între altele că: „Noi am publicat cifre indicate de oameni pe cari îi ținem sub observatie... (câtă lipsă de bun simț, când acele persoane nu erau altcineva decât avocați români foarte onorabili ai Cernăuților!);... „Aşa s'a vorbit la respectivele discuţii la care au participat doi trei avocați... (ce tragică afirmare! Toţi avocații români cernăuțeni — adevărat fără liberali și naţional-țărănişti — sunt pentru resp. cotidian... 2—31!) Și continuă pentru a pune vârf:
„De altfel atitudinea noastră față de numerus clausus e cunoscută tuturor acelora cari ştiu că partidul național-liberal nu a făcut nicicând politică de aventură (probabil au uitat anumite atitudini memorabile de-acum câțiva ani!) de realitățile mari ale statului românesc în cadrul căruia tot cetățeanul loial (şi vr'un antiromân?) este liber să-și exercite drepturile“.
Și urmează scuza scandaloasă prezentată gazetei „MORGENBLATT”.
„Deci să evităm pe viitor orice neînțelegere“.
Mai trebuia să urmeze: „,Sărut mâna şi iscălitura!“.
Iată atitudinea singurului cotidian românesc al Cernăuţilor și Bucovinei.
O grevă a studenților dela Cernăuți de acum câțiva ani, deşi pornită pe baze foarte serioase, și deși a luat proporțiile unei adevărate probleme pentru Universitatea Cernăuţeană, a eşuat în modul cel mai ruşinos posibil.
Studenții români au căzut învinşi.
Și tot așia, orice altă mișcare ce-a porni aici sau va porni pe viitor, va avea acelaş sorț de izbândă. Și aceasta nu trebue să ne mire, din simplul motiv că nu dăm nici un fel de educaţie de românism tineretului.
Nici un tânăr aproape, nu știe ce vrea şi ce ideal are inainte, şi vom vedea dece.
„De elevii claselor, primare nici n'avem ce vorbi. Cum vreți ca la voi în Bucovina (și așa o fi fiind şi'n Ardeal şi'n Basariipia cu elementele respective) să fie crescuți aceşti copii în Românism de un învățător ucrainean pe care l'a pus statul român acolo, să profeseze românismul (?) Care știe să le spuie copiilor de Ucraina Mare, dar nu ştie c'a existat Ştefan cel Mare şi nici măcar românește nu poate vorbi.
În liceu sunt lăsați la voia întâmplării, iar la Universitale sunt puşi în fața zeului "naţional“ cu două fețe, Cuza şi Codreanu, unde învață abea adevărata desbinare între Români.
Există la noi în ţară o mişcare de dreapta, care ar fi avut o oarecare șansă de reușită pentru refacerea României, dar această mişcare, în loc să-şi întărească rândurile, printr'o atitudine demnă, prin afirmarea valorilor, se compromite în lupta dintre cele două tabere în care s'a scindat: Cuza şi Codreanu.
„Naţionaliştii“ şi şefii mişcării „naționale“ studențești din Cernăuţi, (şi așa vor fi fiind cu siguranţă și în alte părți), fac, pe la şedințe şi întâlniri apologia naționalismului, ca să-o pue imediat în practică in crâşme.
O frizerie ajunge să se intituleze „Frizeria Românească” ca să aibă de clienți în majoritate studenți creştini, deși proprietarul e un antiromăn fervent, în timp ce pe adevărații români nici nu-i bagă'n seamă.
Un fost personagiu marcant al mişcării „naționale“ de aici are acum o poziție socială, iar când are o chestiune de onoare de tranşat, îşi trimile mandatarii la restaurantul „Klug“, uitând pare că de existența atâtor romăni sau în orice caz creştini.
Să mai continuu cu exemplificări? Nu e nevoie. Ar începe să devie plictisitor! Și atunci să ne mirăm de rezultat?
Iată dece un asemenea element „național“ ajuns avocat, se dă de partea antiromânilor, altul votează şi subscrie pentru grevă, iar după trei zile se prezinta la examene pe furiș, altul ajuns la o stare sociali mai mare, uită că a purtat cu vre'o 3—4 ani în urmă suman și ițari, şi bruschează pe fii de țărani, studenți şi ei, cari vin să-i ceară o „audiență...“
Dece nu se intâmplă aceasta în Germania sau în altă parte?
Nu se întâmplă fiinacă acolo tineretui primeşte o educație solidă si serioasă.
Acolo studenții nu chefuiesc pînă la ora 2—3 noaptea, ca apoi, în grup de 20—30, să se repeadă la 2—3 evrei bătrâni pentru a-i ciomăgi, iar a doua zi să intre — poate la fii lor — ca să le dea de câştig la țigări, vin, ziare, bărbier,
cofetării etc.
Acolo studenții nu apar pe jumătate goi, nespălați, părși la geamurile căminurilor studențești pentru a oferi cel mai scârbos spectacol publicului şi tinerelor fete de liceu ce trec spre şcoală.
Acolo studențimea, la ora opt dimineața, este după cel puţin o oră de educație fizică, după toaletă, după dejun, gata să înceapă munca zilnică — dar o muncă constructivă!
Intâiu trebue crescut tineretul și apoi angajat în lupte pentru a nu ajunge, — din cauza neprezătirii, să comopromită și cea mai serioasă mișcare.
Si aceasta este chemarea conducătorilor tineretului român, iar înregimentarea lor în partide politice.
Mişcarea romănismului trebue să pornească din convingere, fiecare trebue să fie convins că banul de câştig trebue dat creștinului și în primul rând românului — căci dacă noi nu ne vom ingriji de România, alte popoare nu o vor face — chiar dacă prăvălia creştinească e mai departe, şi cele 2—3 streine în cale.
Ziarele, trebuiesc cumpărate numai cele cari sunt ale românilor. dar trebue cumpărate şi nu un ziar să fie cetit de 20 persoane.
Literatura Sărindarului trebue boicotată. Toată porcăria literară, de romane, poezii etc., ieşită din presă de conrupție trebue disprețuită. Iată cum am putea reuşi să românizăm România, și aceasta trebue infiltrat zi de zi tinerilor români.
În acest spirit trebue crescut tineretul pentru ca România de mâine să nu fie francmasonă, antiromănească sau mai știu eu ce, ci o Românie unde nimeni nu va mai putea fi conrupt, unde va domni adevăratul Românism al muncii, al creației Si al demnității
EM. HAIVAS
Cruciada Românismului - Anul I, nr 24 de joi, 23 mai 1935
Dacă doriți să distribuiți: