Din punct de vedere strict sensual nu există la noi... Din punct de vedere programatic s'a construit una ad-hoc, cu iuțeala şi candoarea cu care se dărîmă şi se înalță idoli în țara unde oricine poate să-și aroge aere de reformator şi veleități de „căpitan“.
Mişcarea de dreapta pornită dintr'un imperativ de conservare națională, impus de vremurile tulburi de după răsboi, a reuşit să salveze o țară și să-i construiască un prestigiu pe care de altminteri îl merita pe deplin.
Era un naționalism constructiv, conservator dar de esență democratiră. O dictatură exercitală de un om înteligent şi energic care-şi iubea țara şi care a smuls'o de pe marginea prăpăstiei fără a o îneca în sânge.
S'a manifestat dictatura şi în Germania, însă acolo exista în sufletul fiecărui german suprapusă sentimentului şovin şi revanşard pe care acest popor tenace și mândru îl nutreşte înaintea oricărui altul.
Acolo a fost destul să apară un om care făcând oficiul de organizator de cadre, de inițiator de insigne şi uniforme, de predicator al unei credințe existente şi a unor principii inoculate de generații întregi fiecărui nou născut, pentruca întreaga țară, sau ceiace întotdeauna a insemnat acolo națiunea, — adică burghezia și noblețea; — să-i încredințeze conducerea absolută asupra tuturor.
La noi nu s'a întâmplat nici unul din evenimentele cari ar justifica o reacțiune violentă. N'avem nimic de revendicat terilorialmente dela nimeni, partid ori mișcare comunistă dacă au fust, le-a înăbuşit-o autoritatea constituită din faşe, iar necesitatea unei dictaturi nu se impune fiindcă sîntem un popor prea blând şi prea de puțin liber pentruca să-ți fie teamă că o să comite greşeli...
Dacă politica era o țară, dacă survenind criza economică de pretutindeni, s'au găsit oameni cari, în marea lor dragoste de țară, în sincerul și neingrăditul lor entuziasm, au cerut organizarea statului pe baza principiului etnic, aceasta nu înseamnă decât că un curent nou şi sănătos a isvorît, curent pe care orice român, indiferent de clasă socială, l-ar fi îmbrățişat cu căldură.
L'ar fi îmbrăţișat, dacă nu s'ar fi găsit ca intotdeduna câțiva mari şi mici nechemați cari să compromită o mișcare mare şi generoasă, arogându-și drepturi pe cari nimeni nu se gândise să le confere, să-i mute hotarele in sfera codului penal.
Crima şi violența nu au fost niciodată apanajul luptei politice la noi, şi dacă s'a întâmplat cândva, rareori, în cursul istoriei, ca țăranul să pue mâna pe furcă ori pe secure este că-i ajunsese cuțitul la os.
Dar cu Ion Duca, cu Stelescu şi cu cei ce le vor urma poate, dacă vom privi faptele cu aceiaşi uşurinţă şi criminală indulgență, nici țărănimea nici burghezia n'a avut nimic de împărțit.
Totuşi au murit ciuruiți de gloanțele asasinilor și mormântul s'a închis peste ei întinzând uitarea, ca şi când ar fi sucombat în urma unui modest şi banal guturaiu.
Și atunci e natural să spunem ca şi distinsul militar, generalul Negrei, zilele trecute: „Trădători de țară sunt cei cari otrăvesc sufletul unei generații întregi chemată mâine să conducă şi să primească o moștenire la mărirea căreia n'au contribuit cu nimic. Trădători de țară sunt cei cari privesc cu indulgență şi cu simpatie manifestări morbide şi periculoase țărei; sunt trădători pentrucă, Români şi creştini fiind, uită primul şi cel mai fundamental principiu al eticei creştine, principiu fără de care orice doctrină este stearpă şi condamnată cu anticipație“.
Iubeşte-ţi aproapele şi respectă-i avutul şi viața fiindcă acestea sunt dumnezeeşti daruri şi nici unul dintre noi nu este atât de sfânt, de nepătat şi de înalt ca să-şi poată judeca cu fruntea sus semenii.
Emil G. Caliga, avocat
Cruciada Românismului - Anul II, nr 90 din 13 septembrie 1936
Dacă doriți să distribuiți: