Caraș
S’a scris și se va mai scrie proecte peste proecte prin care se studiază ameliorarea vieții țăranului, dar sincer spun, fără nici un rezultat, atât doar, că autorii fac vâlvă pe seamă și aceasta pe deoparte, cum zisei se studiază ameliorarea, iar pe de alta este presat în așa fel, că nu se știe ce va aduce ziua de mâine.
Țărănimea în momentul de față este atât de apăsată, dau să se înțeleagă, că. în primul rând îl apasă dările cele fără număr, iar în al doilea rând, prețurile de batjocură cu cari e nevoit să-și vândă produsul.
Țărănimea din județul Caraș se găsește într'o stare vrednică de plâns, când până mai ieri se lăuda a fi fruntea. Azi banița de porumb se vinde cu 15-18 lei. ceiace nu ar fi un neajuns prea mare, dar recolta anului trecut n’a fost prea satisfăcătoare. Așa că țăranul azi e mulțumit să aibă atât ca să iasă din iarnă, cu atât ce a strâns anul trecut. Ei dar aici mai intervine ceva. Dările trebuesc plătite, căci Statul are nevoe de bani. Iar roiul de agenți de percepție zilnic ridică mese, scaune, etc., dar și acelea fără vreo valoare. Căci știut este că țăranul nu posedă mobilier confecționat la oraș, ci tot ce are este esit din mâinile lui. Iar unde nu sunt nici scaune și nici porumb sau altceva, atunci e jale —- după cum mi-a povestit deunăzi un țăran - venind agentul la el n’a putut găsi nimic bun pentru sequestru și atunci i-a scos geamurile dela ferestre, lăsându-l în luna Ianuarie pe un frig de 28 grade sub zero. Iar în locul gol omul a fost nevoit să acopere cu scânduri, rămânând fără lumină.
Când auzi asemenea barbarii musulmane, fără să vrei ți se urcă sângele în față și uiți de tot ce te' înconjoară. Dar țăranul e pașnic. Această expresie o aud în fiecare zi. Adevărat e pașnic până la o anumită limită, căci ar fi timpul să înțelegem că toate experiențele au margine, iar cele făcute pe pie'ea bietului țăran sunt prea, prea prelungite.
Și ce-l supără pe țăran mai tare, e căci cu străinii stăpâni ai industriei în Banat, perceptorii se poartă cu mânuși, rugându-i să binevoiască a arunca și Statului o bagatelă din micile restanțe de sute de mii de lei.
Când cei din fruntea acestei gazete și-au propus o cruciadă a românismului, m'am simțit obligat a atrage atenția conducătorilor de azi ai tării, să binevoiască a institui un echilibru între diferitele categorii de contribuabili, să se încaseze în mod mai rațional. înâi dela cei ce pot plăti dar nu vor, iar pe țăran să-l încaseze în marginea posibilității lui de plată. Cu acestea nu vreau să spun ca țăranul să nu plătească dările. Doamne ferește! Dar nici așa, cum azi se procedează că i se ridică bietului și cenușa din vatră.
Dar totuși, vreau să cred și eu, cum afirmă marele nostru scri itor d. Panait Istrati că vremile se vor schimba și vom ajunge o situație mai bună.
Dar din ce parte să așteptăm schimbarea situației, când de cei 80 la sută țărani ne ba'em joc? Dar poate un rău aduce și un bine.
ADAM N. GAIȚA
Cruciada Românismului - Anul I, nr 16 de joi, 21 martie 1935
Dacă doriți să distribuiți: