Problema expansiunei peste hotare a muncei intelectuale românești, problemă ce formează obiectul preocupărilor factorilor proeminenți din toate domeniile de activitate spirituală dela noi, tinde spre rezolvare. Și aceasta nu prin interesul ce se pune întru afirmarea ei, cât prin obiectul ei înșiși. Căci astăzi, unanim recunoscut, geniul românesc intră pe poarta mare a universului.
Chestiunea prezintă două aspecte. Primul, acela al caracterului specific al intelectualității noastre, caracter ce venea în conflict cu acela al occidentului cosmopolit, celălalt, aspectul personalității în raport cu mediul în care s’a format.
Viața noastră intelectuală, mărginită până mai eri la imitarea celor ce, purtând pecetia universalului, străbăteau până la noi, nu a fost un produs rezultat al unei gestațiuni de secole. Din contră. Un salt, un început, o adaptare imitativă. Evident, nu poate fi vorba aici de creațiuni. Scânteerea geniului este adusă datorită imperativului „tiparului”, în care, constrânși de insuficiența găsirii de forme proprii, trebuiau să-și înghesuiască concepțiile.
Când forma a fost depășită, mediul impropriu marilor creații dela noi — si mă întreb de ce? — a ridicat cea mai mare piedică în calea realizărilor.
Nimic nu s’a putut creia, în adevăratul înțeles al cuvântului, fără ca această chimeră să nu fi aruncat oprobiul ei. Invidie sau ură, gelozie sau simplă neîncredere, înăbușeau timidele vietăți cari ar fi avut nevoie de suport întru afirmare.
Dacă în ceiace privește literatura excepțiile au fost cu mult mai puține, știința românească a avut parte de o soartă mai bună. A contribuit aici desigur faptul că în știință totul este nou, se creiază, se explică, se descopere, se aplică sau se perfecționează, fără să intereseze cine, unde și cum s’a ajuns la realizare. Știința, prin obiectul ei înșiși, prezintă pecetia universalului.
Odată ajuns în curent cu problemele ce animează lumea științifică, efortul depus pentru rezolvarea lor este înglobat în efortul general, individul aducând aportul său, el personal necontând în fața lucrărilor lui.
Astfel, geniile românești sunt situate alături de semenii lor streini și se bucură de o recunoaștere deplină a meritelor lor. Însăși opera lor îi situiază. Lucrările d-lui pro fesor Dragomir Hurmuzescu, părintele electricității la noi, ale d-lui profesor Țițeica, genialul nostru matematician, ale d-lor G. G. Longinescu şi Dănăilă, Vasilescu-Karpen, Bogdan Petraşcu, Musceleanu, pentru a nu pomeni decât câteva din numele glorioşilor purtători ai geniului nostru, aleşi la întâmplare din galeria marilor noştri savanţi, poartă odată cu ele înşişi și exemplul de viare a celulei româneşti.
Este dat ştiinţei noastre să ne afirme peste graniță. Este dat muncei creatoare a oamenilor ce şi-au sacrificat ambiţia personală pe altarul cunoştinţelor umane, să facă să răsbată peste hotare, spre afirmare, românismul.
Exemplu de ingratitudinea mediului? Câţi Români cunosc meritele extraordinare ale celor enumăraţi mai sus şi a celorlalți? Şi asta în ştiinţă, în faţa căreia — datorită adevărului rece pe care-l prezintă — invidia sau neîncrederea trebue să cedeze.
În ciuda mediului în care omul de ştiinţă român s'a afirmat, lucrările lui incep prin a fi remarcate şi estimate, începând din afară înspre înlăuntru, o adevărată mişcare centripedă, necum centrifugă, aşa cum ar fi fost logic şi cum se întâmplă cu oamenii de geniu ai ţărilor cu o cultură veche şi temeinică.
Pentru scriitorii noştri, indiferent că-şi port între ei respectul pentru opera realizată sau nerecunoaşterea isvorâtă din ură sau din invidie, afirmarea aceasta în afară de ingratele noastre granițe, a ştiinţei, este de un serviciu imens, căci datorită „ştiinței”, va circula şi numele de Român şi deci atrage atenţiunea și asupra literaturei noastre.
Începutul este făcut. Traduceri din scriitorii noştri au început. Nu prind? Vina este a lor. Incă scrisul românesc nu prezintă pecetia universalului. Răul organic şi deci lamentarea după neviabilitatea celulei românești, e deplasată.
GEORGE IVANOVICI
Cruciada Românismului - Anul I, nr 3 de joi, 6 decembrie 1934
Dacă doriți să distribuiți: