Vizita d-lui Eden la Moscova s’a terminat cu elogii mutuale și cu confirmarea dorinței de pace. S’au făcut comparații de interese și cu siguranță s’au pus baze comerciale și de mari afaceri. Nu s’a schimbat insă nimic în ceiace privește politica viitoare a Europei. Dacă Rusia, cu toată forța ei aviatică și teritorială, face declarații sincere de pace și va căuta s’o menție cu tot dinadinsul, se datorește faptului că au la Răsărit pe Japonezi, la Apus pe Germani și Polonezi și înlăuntrul graniței lor un regim puțin cam șubred. Polonia nu a dat răspunsul pe care îl sconta Anglia, ne-
fiind prielnică Pactului Oriental. Ea își duce o politică absolut independentă și din cauza situației ei geografice trebue să se aibe bine cu vecinii ei fără însă a se înfeuda nimănui. Toate aceste călătorii informative sunt precursoare Conferinței dela Stresa, unde se vor iscăli noui pacte de securitate, cu sau fără Germania, unde se va protesta cu vehemență contra violențelor și nerespectarea tratatelor cu aceleași efecte ca toate protestele ridicate în fața Ligii Națiunilor dela război încoace. Evoluția istoriei nu se poate opri în loc, ci numai adaptându-te ei, să cauți a trage maximul de foloase pentru țara ta.
Evident însă este că Germania, prin actul ei, s’a izolat indispunând mai toate țările. Din greșite informații diplomatice, dintr’o lipsă de psihologie și din structura intimă a firei lor, preferă să bruscheze lucrurile decât să ajungă cu siguranță la acelaș scop cu o zi poate mai târziu dar fără a-și aliena simpatii ce începeau să graviteze spre ea.
În Grecia lucrurile nu s’au limpezit complect. S’a hotărât dizolvarea Corpurilor Legiuitoare din cauza numărului de simpatizanți venizeliști la Senat. Se vor face noui alegeri și modificarea Constituției spre a se hotărî viitorul regim. Se pun trei ipoteze: sau se va menține regimul republican, sau vor păși spre o restaurație, sau vor fi obligați să apeleze din nou la un regim de dictatură militară. Atâta vreme cât vor face politică și nu realizări, atâta vreme cât se vorîmbăta cu cuvinte și de fapte oricare, din aceste regimuri nu-și vor putea da roadele cerute.
Dictatura e bună când omul e creat de încrederea Poporului și nu impus prin forță, Republica atunci cînd fiecare cetățean e conștient de datoria și drepturile lui, iar Monarhia când ai partide de control, puternice și independente in gândirea și putința lor de acțiune.
În Spania iarăși și iarăși schimbări de guverne datorită faptului că unii doreau pedepsirea cu moartea a șefului socialist iar alții încarcerarea lui. Regimul va rămâne de dreapta, dar faptul că sunt prea multe fracțiuni încă neunite va menține timpuri turburi in aceasta țară.
În Ungaria alegerile vor da majorități actualului guvern. Contele Bethlen insă nemai acoperind cu autoritatea sa pe dl. Goemboes, acesta din urmă va avea de luptat cu multe greutăți și mai ales cu revendicările de pământ ale clasei rurale.
În orice țară insă am privi, vedem că neliniștea e datorată luptei surde ce se dă între concepțiile seculare și teoriile noui emise și concretizate de revoluția rusească. Până ce dintr’o parte și de alta nu se vor face concesii, până nu se vor amalgama și recristaliza principii noui, contra cărora mintea se revoltă încă, din egocentrisme moștenite, vom asista la frământări și svârcoliri. Numai o luptă conștientă și cuminte, bazată pe valori naționale, va
putea ținea in frâu o Europă decadentă și speculată de câțiva oameni sau interese fără nimic sfânt.
Altfel generațiile ce vor urma vor vedea cu groază rasele negre sau galbene stăpânind lumea, căci la ei, care sunt pe panta ascendentă, intrigile și interesele oculte nu sunt încă o boală endemică. Oare teoria pendulației în istorie a lui Chamberlain, să fie o lege a naturii, ca legea gravității?
CONSTANTIN CARAGEA
Cruciada Românismului - Anul I, nr 18 de joi, 4 aprilie 1935
Dacă doriți să distribuiți: