Sângele nevinovat, care în clipele acestea udă pământul Rusiei, ne sileşte să fixăm în câteva articole, cu date şi concluzii, opinia noastră faţă de comunism. Cu atât mai mult cu cât „stânga“ împământeneşte în lupta ei socială, argumentele sângeroase ale „dreptei“, ceea ce-i o crimă dublă: față de teorie şi umanitate.
Acum câteva zile, la Moscova, au fost asasinați, din ordinul lui Stalin, cei 16 „trădători ai patriei si umanităţii” (sic!): Zinoviev, Kamenev, Smirnov, Bakalev, Mratehcovski, Dreitzer, Ter-Vaganian, Reingold, Pikel, Goltzmann, David, Lurie, Berman-Yurin, Lurie, Olberg şi Evdokinov. „Executarea“ s'a comis pentru „salvarea revoluţiei“, cocoloşindu-se adevărul, prin comunicate cenzurate şi desbateri măsluite în presă.
In situaţia internaţională de faţă, când teroarea fascistă pregăteşie şi declanşează, mai în fiecare ţară, războaie civile sub pretextul unei „desrobiri naţionale“ şi a unui „front împotriva comunismului“; când într'unele State, cum e Spania, a şi început masacrul inocenților, — actul de violenţă şi asasinare in massă dela Moscova nărue, parcă, ultima speranţă de desrobire şi umanizare a popoarelor.
Comunismul, teoretizat şi predicat ca o religie a nonviolenții, ca o năzuință supremă de înfrăţire și salvare a celor răstigniţi pentru dreptate, se dovedeşte practic o moustruozitate fără seamăn în istorie. O idee generoasă, mesianică, înoitoare şi etern umană, pentru care şi au dat duhul legiuni de bolizi inecandescenţi și muncitori desnădăiduiţi, s'a transformat din cauza unui lichelism dictatorial în cea mai grozavă teroare: fascismul roşu. Adică, călcâiul care pretinde că oblădueşte „prin popor“ şi asasinează „în numele proletariatului”, o sută sasezeci de milioane de suflete.
Ne cufundăm, până peste urechi, într'o baie de sânge universală. Trăim epoca în care „mai binele“ umanităţii se teoretizează şi aplică prin deslănțuiri de crime, al căror fundament nu e stârpirea canaliilor etern-profitoare, ci amuţirea brutală a oricărui glas de în dependenţă, omenie şi dreptate.
Dacă la „dreapta“ teroarea se justifică prin exaltarea spiritului „ofensiv“ al naţiei şi apărarea tendinței de acaparare şi exploatare a tot ce e autohton — la „stânga“ practicarea violenţii e de-adreptul neavenită.
Prin definiţie, „stânga“ luptă împotriva teroarei capitalismului „dreptist“, care opune încercării de eliberare a masselor jugul dictaturii şi al executiilor sumare. Marx şi Engels, teoreticianii comunismului, au fost împotriva violenţei „ca singur factor hotărâte» al istoriei mondiale sau ca singur preambul necesar pentru a obţine tot ce vrei“. Iar Karl Kautsky, alt teoretician al marxismului, înlătură războiul civil ca mijloc de luptă inter-clase. „Lupta revoluţionară, scrie Kautsky, e o luptă de masse organizate si conştiente, statornice şi chibzutte, care nu se clintese la prima ciocnire, nici nu izbucnesc pentru orice nedreptate si nici nu se lasă doborâte la cea mai mică înfrângere“. Rezultă de-aici că revoluțiile sociale se fac pe temeiul unei idei şi în colaborare cu o massă luptătoare, constientă și unitar pregătită. De conștienţa revoluţionară a masselor, de sănătoasa lor educație şi de calitatea eroic-umană a conducătorilor, depinde soarta revoluțiilor şi statornicia roadelor lor.
Comunismul, cu oarecari retuşări, e o doctrină fără cusur. Ba mai mult: cu toată cangrena sovietică de acum, rămâne singura salvare în viltor a umanităţii. Comuniştii, după ce au dăscălit pe om decenii întregi, în clipa când i-au dat puterea, cea mai cumplită teroare s'a abătut asupra Rusiei. Cauza? Revoluţia sovietică a nesocotit evoluţia proletariatului rus. Nepregătiţi si numai răscoliţi, țăranii ruşi s'au trezit pe baricade, revendicând nu libertăţi şi aşezăminte ce decurgeau dintr'o idee sfântă, ci satisfacerea imediată a mizeriei sociale în care înotau. Din cauza lipsei de îndoctrinare a proletariatului rusesc, au fost împinse în „primul plan al mişcării muncitoreşti elementele cele mai înapoiate ale proletariatului“. Şi atâta vreme cât o minte unică şi cinstită ca a lui Lenin a veghiat U.R.S.S.-ul, toate au evoluat. Imediat ce au învins ocultele primare şi teroriste, dictatura şi falimentul au prăbuşit Republica sovietică. In halul ăsta e azi.
*
Cauzele pentru cari au fost împuşcaţi cei 16 „trădători ai patriei şi umanităţii“, sunt, din comunicatul guvernului, următoarele:
1. Au organizat un centru terorist troţchisto-zinovievist, cu precisul scop de-a asasina pe conducătorii guvernului şi ai partidului sovietic.
2. Au preparat si înfăptuit în Decembrie 1934, cu ajutorul teroriștilor din grupul clandestin Nicolaiev-Kotolinov, „mârșavul“ asasinat al lui Kirov si
3. Intocmiseră echipe pentru suprimarea lui Stalin, Vorosilov, Jdarov, Kaganovici, etc.
Harţa lui Staliu cu Troţchi e veche şi datează cam din vremea îmbolnăvirii lui Lenin. Prin 1923, izbucnind criza în partidul comunist, Troţchi preconizase o nouă orientare, prin desbirocratizarea partidului si împrospătarea cu elemente tinereşti. Stalin, devenit peste noapte conducător al guvernului, deschide focul de exterminare a lui Troţchi care fu acuzat că urmărește discreditarea partidului, desmembrarea cadrelor și că atacă fundamentele comunismului. Concluzie: Troţchi e „curăţat“ din toate funcțiunile, inclusiv aceea de şef al armatei roşii. Secretarul lui Troţchi, Glazman, se sinucide. Boris Suvarin, Monatte şi Rosmer demisionează din partid, iar comuniștii troţchişti sunt trimeși cu miile în Siberia sau să-i ție de urât lui Lenin... Complicii lui Stalin erau:ZINOVIEV, KAMENEV, Rykov, Noghin. Dar „prietenia“ nu durează...
In 1925, Stalin se certă cu Romanov, care trecu în rândurile troţchiştilor, atras de justeţea punctelor de vedere. Iar în 1926, cu ocazia celui de-al 16-lea Congres, unde Zinoviev denunță public primejdia culacilor şi a birocraţiei, se produce a doua ruptură.
Zinoviev şi Kamenev, alăturați grupului Troţchi, Radek, Preobrajenski, deschid lupta împotriva dictaturii personale a lui Stalin. Ei cereau: reîntoarcerea la democraţia leninistă şi exterminarea birocraţiei, corupției, dictaturii şi a acelei politici economice care a adus Rusia la foamete.
Drept răspuns Stalin a luat măsuri. Pe Troţchi l-a deportat. Kirov, Zinoviev şi Kamenev au fost asasinați la rând cu mii de necunoscuţi. Orice încereare cinstită de apărare a ideei comuniste e declarată subversivă şi pusă la zid.
Calvarul pe care-l îndură azi comuniştii ruşi e o ispășire a greșelilor Revoluţiei sociale și o lichidare a impostorilor cari au falsificat și exploatează muncitorimea. Dictatura lui Stalin va sfârsi printr'o contrarevoluţie uriașă a comunismului iniţial, care, curățindu-şi uscăturile ce i-au împiedicat până acum evoluţia, va păşi în cele din urmă pe calea unor realizări socialiste.
Stalin îneacă în sânge reacțiunea firească a proletariatului rus. Evenimentele sângeroase de-acum dau dreptate lui Panait Istrati care din 1929 a strigat că în Rusia domneşte oligarhia unui capitalism camuflat, călcâiul unei dictaturi care asasinează, metodic şi fără scrupule, o idee si un popor. Birocratismul fascismului roșu nu va rezista forțelor uriaşe ale proletariatului. Si va veni o zi când „trădătorii" de azi vor fi apostolii de mâine.
ALEXANDRU TALEX
Cruciada Românismului - Anul II, nr 89, din 6 septembrie 1936
Dacă doriți să distribuiți: