Un tărâm dârz de luptă al femeiei moderne este și dreptul la vot. Motivele care au dus la această cerință se datoresc faptului că lucrul de mînă a fost înlocuit prin industralizare, care a făcut din femeie o șomeură a căminului ei.
Altădată, dela pînza de mătase până la cel mai mic lucru util din casă eșea din mîinile de aur ale femeiei, astăzi mașina s’a impus peste tot.
Insuș viața în ritmul ei accelerat a tăiat în special la orașe îndeletnicirile femeiei din trecut.
Și iată o femeie șomeură sau liberă, mai bine zis, care nu mai are ca grijă de predilecție căminul. Câteva ceasuri îi este de ajuns, ca apoi să rămână dupămese grele de singurătate, ca o piedică în calea bărbatului care mereu își caută mobilul vieții lui în stradă, în afaceri, gînduri tot în afară de cămin.
Iată de aci dorinți, visuri chiar; vor și femeile o viață de stradă, de sbucium, de afaceri așa întocmai cum văd la semenii lor.
Nu este o regulă; sunt și femei aruncate în această luptă a vieței, femeile de birou, mașini supuse la ordinele directorilor și șefilor lor și alte, alte, și femei egale bărbatului în ce privește vițiul.
Și toate, dela oxigenata fetiță de magazin pînă la Doamna de societate, vor votul și-l vor cere așa cum au procedat femeiele franceze nu de multă vreme.
Ce-i votul azi? Este un truc. O pată înscrisă de democrație pe fruntea bărbatului. Cine-și dă votul cu conștiință? Țăranul și-l vinde pe un pahar de rachiu și pe nuștiu ce promisiuni. Orășeanul pe o slujbuliță, iar ceilalți oameni, ziși po litici, în scamatorii de bîlci de plâng nenorocită țară și apoi „votați-ne“.
Acest vot îl vor femeiile?
Bărbatul și-l vinde pe un pahar de rachiu, femeia și-l va vinde pe un zîmbet, ochiadă, sau o pereche de ciorapi. Unde-i superioritatea sufletului de femeie? Unde-i acea sensibilitate femenină? Vrea să fie o bocitoare sau să prelungească această democrație, tocmai femeia cu sufletul nevîndut acestui policianism murdar? Nu trebue să o spăimînte singurătatea. Cu cît suntem mai singure, cu atât gîndim mai mult. Și dacă acest secol ne-a dat o libertate, este libertatea spiritului, a gândirii. Nu trebue să batem la uși unde noroiul este mai mare, alte orizonturi ne cheamă să
ne cultivăm spiritul, să citim și să creiăm. Atîtea suflete plăpînde în jurul nostru, copii noștrii, de ce să fugim de ei, să le revărsăm lumină în suflet și ’n trup. Atîtea suflete ce pier, femeile de stradă, să nu le bîrfești, să le ridici, să le întărești. Este o luptă grea fără lauri, fără demnități; numai sufletul de femeie fără prihană poate s’o
ducă. E o luptă minunată, lupta spiritului.
ICADE
Cruciada Românismului - Anul I, nr 2 de joi, 29 noiembrie 1934
Dacă doriți să distribuiți: