Femeile își revendică drepturi, vrând egalitate cu bărbatul și pe tărâm politic. Iată un grăunte de discordie aruncat de elementele de disociere ale creștinismului între sexe, care nu are alt scop decât distrugerea familiei.
Să vedem de pildă, marxistul Bebel:
„Femeia va deveni independentă din punctul de vedere social și economic. Ea va fi pusă, în fața bărbatului, pe un picior de libertate și de egalitate absolută.“
Și iată că în sufletul femeilor a avut mult ecou acest strigăt de sirenă marxistă, care nu urmărește decât distrugerea, gâlceava și ura. Femeia s-a simțit umilită de bărbat, de supremația bărbatului, și-a uitat menirea ei, a uitat că ea este ceva divin care se poate ridica pe culmi de zeu, dând viață, purtând în pântecul ei pruncul. Bărbatul nu ignoră femeia, el o poartă în mintea și sufletul lui, își pleacă urechea la vorbele și sfaturile ei și câte soții nu sunt niște mame care plămădesc sufletul bărbatului, dându-i încredere în sine și aspirații spre glorie. Nu bărbatul umilește femeia, ci ea se umilește singură, neavând încrederea și mândria de ființa ei,
De ce să ne aplecăm urechea discordiei și să purtăm în sânge încă păcatul Evei?
Femeia și bărbatul își au atributele lor în omenire; ei se completează unul pe altul, formând și tinzând spre un tot perfect. Singura lege supremă ce trebuie să-i conducă în viață este iubirea.
De ce să ne oprim la niște dogme făcute de oameni și trecătoare ca tot ce-i omenesc, în loc să ne gândim la măreția creștinismului?
Tot oamenii, din căsătoria religioasă, care este un act sfânt și ridicat la culmi de Dumnezeire, l-a transformat într-un simplu târg între doi tovarăși, fiecare aducându-și partea lui, iar dacă negoțul nu merge, contractul este rupt. Nu sunt pentru o femeie obiect de harem, dar nu sunt nici pentru o femeie care să-și masculinizeze trupul, atitudinile și viața. Nu bărbatul stă în calea femeiei pentru afirmarea ei, ci spiritul ei greșit, căci femeia în loc să creeze, imită,
Și ce rost au drepturile politice, satisfacerea unor simple ambiții și egoisme, sau pentru binele acestei țări? Deci nu numai că vrea egalitatea politică cu bărbatul, ci se simte chiar mai capabilă lui. Să fie mai capabilă, dar să dea dovada de fapte, căci faptele nu mor, nu tac, ci vorbesc. Vorbesc mai mult decât femeile în adunări. Și nu se judecă după acestea femeia româncă, femeia de pe întinsul întregii țări. Creând un sfânt nou, și dând la lumină comoara sufletului ei de aur și în loc să spună sunt „feministă”, mai bine să simtă că este femeie creștină, româncă.
ICADE
Cruciada Românismului - Anul I, nr 3 de joi, 6 decembrie 1934
Dacă doriți să distribuiți: