Se zice că fiecare epocă îşi are oamenii ideile şi preocupările sale cari o caracterizează. Numai Mântuitorul a învins epocile, căci cuvintele Lui au fost şi rămân pururea de actualitate. Numai datorită acestei actualități vecinice se explică faptul că Sf. Scriptură a fost călăuza dreaptă a atâtor veacuri, rezistând atacurilor oamenilor şi trecerii nesfârșite a timpului. Cuvintele ei au ceva din eternitatea dumnezeirii. Ele și-au confirmat nu numai adevărul; dar chiar originea supraomenească, ca unele ce purcedeau nu dela oameni; ci dela Dumnezeu. În marea Sa grije pentru binele omenirii, Mântuitorul n'a lăsat nici o ademenire nedescoperită, nici un rău nesemnalat, ci a pus în fața ascultătorilor săi binele şi răul, lăsându-le facultatea de a-și alege fiecare drumul pe care să meargă de aci încolo. A smuls măştile fariseilor, s'a făcut părtaş al vameşilor, pretutindeni purtând aprinsă făclia adevărului etern.
Timpul a trecut, oamenii au murit - dar adevărul a rămas. Azi, ca şi atunci, lumea se imparte în farisei şi vameşi, în Israiliți şi Samarineni, în apostoli şi tâlhări. Geniul binelui şi geniul răului se perpetuiază în eterna frățietate: Cain şi Abel. Și dacă drumurile Ierihonului sânt şi astăzi pline de tâlhari, dacă cuvintele Mântuitorului, din cauza împietririlor sufleteşti, nu mai sânt auzite, sântem noi datori a curăți țară da tâlhari, a păzi tineretul da aliatul fariseilor şi a striga la răspântii adevărurile cele vecinice, pentru o cât mai mare interiorizare şi pătrundere a acelui spiritualism creştin, din care trebue să se adape viata noastră politică, cuvintele de foc ale Sf. Evanghelii vin să ardă multe răni înveninate, să scoată dracii din cei posedați şi să arate celor neştiutori cărarea pe care trebue să-şi îndrepte ochii minții şi ai trupului.
Știu că ateilor, sperjurilor şi asasinilor nu le vor conveni zelul nostru pentu Evanghelia românismului. În fața ideologiei noastre creştine ei vor opune bâta, toporul şi revolverul; dăr noi nu ne sfiim de moartea noastră fizică. Sântem urmaşi ai lui Hristos care ne-a învățat să nu ne temem de cei ce ucid trupul şi înțelegem să preţuim adevărul evanghelic mai mult decât suma trupuririlor noasire. Dar tocmai fiinică nu ne temem de trupurile noastre, nu ne sfiim nici de a arăta pericolui ce paşte tineretul nostru, arătând copiilor entuziasmați pe ucigaşii sufletelor lor. Întrr asasinarea noastră trupească şi uciderea lor sufletească, desigur că partea noastră e mai preferabilă.
Cuvintele Mântuitorului: „temeți-vă mai vârtos de cel ce ucide sufletul” (Mat. X, 28) işi au o vie exemplificare politică. M'am întrebat de multe ori cum de nişte studenți teologi, obicinuiți cu Scripturile, au călcat în picioare Sf. Cruce luând în mâini revolverul şi au întors spatele Bisericii îndreptându-se spre ocnă. Şi mi-am dat seama că în mod normal ei ar fi fost în imposibilitată de a ucide un om. Dar sufletele lor au fost ucise de acela care le-a pus în mâini revolverul in locul Sf. Cruci, de acela care i-a îndemnat la crimă în ciuda iubirei de aproapele cu atâta patimă propăvăduită de Sf. Evanghelie.
Iată prin urmare un specimen de ucigaș de suflete de care Mântuitorul ne indeamnă să ne ferim.
In cazul nostru, el răspundă la numele Corneliu Zilinski-Brauner. Ucigaşii de suflete se erijează în mentori ai tinerimei. Banditismul este confundat cu eroismul; viciul a devenit virtute. Cazanul satanei a început să fiarbă. Marele mut mestecă otrava cu care va ucide şi mai departe tineretul acestei țări. Spelunca din Imprimeriei Nr. 3 a devenii capiștea lui satan. Acolo se propovădueşte duelul, se plămădesc crimele, se cultivă imoralitatea. O vizuină de fiare sălbatice, un pandemoniu de cabale. Paraziţii naționalismului sug vlaga Țării şi sângele tineretului. Corcitura leşasco-nemțească conspiră contra naționalității noastre.
Conducătorul „Cruciadei Românismului“ a căzut victimă acestui vampir nesățios. El a căzut numai prin crima că a fost român, că a voit întronarea unui românism integru împărțitor de dreptate, iubire şi omenie şi pentru ă se împotrivea planurilor demonice de parvenire ale "Asasinului-Național“. Studenţii cari l-au ucis au fost instrumentele oarbe ale acestui odios căpitan. Trupul lui Mihail Stelescu rămâne piatră de hotar între pseudo-naținalismul lor şi românismul nostru.
De'o parte canibalismul fratricid și zeificarea animalică, de cealaltă iubirea de aproapele şi harul Sf. Euharistii.
De aceea deasupra oportunității de moment pe care impostorii naționalismului o urmăresc; sântem datori să apărăm înteresele acustui neam smulgând masca de pe fața asasinilor şi arătându-i societăţii în adevărata lor înfăţișare. Cei cari au ucis oameni nevinovaţi şi suflete nepervertite e bine să fie arătați lumii în toată mocirla în care se bălăcesc. E lesne a-ți zice „Căpitan” şi a-ți pune câţiva fanatici să facă drepți în fața ta izbindu-şi piepturile; iar tu, ca un șarpe ascuns în umbră
să muști în dreapta şi în stânga otrăvind lumea cu balele tale înveninate; dar să vedem care este cristalizarea doctrinei cu care voește să asigure prosperitatea formelor vieţii sociale. Crima?... Revoiverul?...
Sânt acestea mijloace eficace de a ridica energia unui popor dela nivelul rădăcinilor cosmice la nivelul culturii spirituale?... Când nu ştii să vorbeşti decât prin țeava revolverului; ai pretenția că poţi să asiguri o cultură originală necesară regenerării uneii țări?
Antihrist al timpurilor noastre, nu revolta-mi legitimă te numeşte pe adevăratul tău nume: ci însăș faptele tale. Ce vei face cu sufletele ce ai ucis?... Asasin ordinar, Țara asta nu-ți poate suferi neamul tău strein de aspirațiunile noastre. Ai venit adus de vânturile năprăsnice din miază-noapte, întocmai ca lăcustele ce pustiesc țara şi aduc foametea. Tu ai căzut pe pământul sfânt al strămoșilor noştrii, ai sfâşial carnea fraților noştri, ai supt sângele lor, ai uscat măduva din oasele lor.
Sărmani tineri!... Cât de nobile şi curate ar fi fost sufletele voastre dacă n'ar fi căzut victime unui demoniac.
Căpităn neleguit, cine te va spăla de sângele acelora pe cari i-ai ucis? Sperjur şi asasin, în ce colț al iadului mai putea-vei găsi scăpare?... Ucigaş de suflete, iți vei primi răsplata!...
Și tu popor viteaz şi voi copii înflăcărați, până când veţi mai răbda pe acest fiu al patriei? Voi n'aţi pierdut bărbăția strămoşească; dar pe flamura voastră verde nu văd scris numele Dreptăţii. Mentalitatea morbidă a conducătorului vostru v'a îndepărtat dela obârșia adevărului şi fericirei. Vă inchinați lui Dumnezeu şi slujiți lui Satan, voiți binele patriei şi-i ucideți fii, zidiți biserici şi plănuiți crime. În față aveți icoana Arhanghelul Mihail şi în inimi culcuşul lui Satan. Năzuiţi spre vecinic căutata fericire; dar rătăciți căutându-o în afară de granițele ei naturale, în afară de Evanghelia lui Hristos, în afară de templul său cel adevărat.
Testamentul sfânt este călcat în picioare de uzurpatori cari se dau drept mântuitori ai neamului, adevărul este răstignit la răspântia drumurilor. La colțurile străzilor rânjesc demonic panglicarii naționalismului. Voi confundați crima cu sanctuarul, pe asasinul ordinar cu eroul, pe căpitanul ateu, sperjur şi asasin cu Arhanghelul Mihail, creştinismul cu păgânismul.
A sosit timpul să sfărâmaţi zeii cei falși şi întorcându-vă la calea cea adevărată să urmați cu faptele voastre, faptele lui Hristos.
Tineri fără de libertate, prooroci făr' de nici un ideal, martiri fără de credință. V'aţi trădat patria, v'ați trădat Biserica şi v'ați trădat părinții şi frații. Legaţi la ochi, voi săpați mormântul în care ingropați frații şi țara. Deplâng soartă voastră; dar nădăjduesc în luminarea ochilor inimimilor voastre.
„Tinerilor, păziți-vă de idoli!“ (Ioan V, 21)
C. Delavâlsan, student-teolog
Cruciada Românismului - Anul II, nr 90 din 13 septembrie 1936
Dacă doriți să distribuiți: