Am parcurs zece numere. Am înfipt zece jaloane luminoase de-alungul drumului pe care am purces. Dar câți din cei ce ne citesc slova au putut înțelege sacrificiile de fiecare clipă și lupta dârjă ce o ducem în păienjenișul de mărăcini ce ne înconjoară! Am propovăduit de pe amvonul coloanelor noastre iubirea pentru săracul ce plesnește de foame într’o colibă înghețată și pustie și pentru această dragoste am fost taxați de comuniști.
Da, pentru naționaliștii noștri care se pregătesc ca pe șapte morminte de eroi să-și ridice cumnții la ranguri de subsecretari de stat, mizeria e etichetată de comunistă.
Dacă un suflet zbuciumat de dorul de mai bine al unui Panait Istrati, a venit să-și spună cuvântul deschis și sincer în coloanele noastre, pentru că a crezut în curățenia acestei «Cruciade», prietenii mei m’au etichetat de trădător care dau mâna cu un comunist, iar prietenii lui l’au înjurat, căci altceva credeau ce spune, în fițuicile lor.
Oameni cari i-au cerut ieri colaborarea și nu le-a dat-o, își răzbună azi cu înjurături ordinare neputința de a uza în coloanele lor, de un nume european ca acela al lui Panait Istrati.
Se îneacă de ciudă toți domnii directori de gazetă cu tirajul pe ducă, că nu s’au gândit ei mai întâi la Panait Istrati.
Ce josnicie și prin ce prizmă murdară privesc ei, frățietatea de gândire și simțire între Panait Istrati și noi.
Nu domnilor gonaci după senzațional, între noi și Istrati, nu e o reclamă și un târg, ci o comunitate de atmosferă.
Adierea vântului «Cruciadei» a pătruns sus la al V-lea etaj unde locuia Istrati pe o stradă din București, și chemarea șoptită după o rază de lună, am auzit-o și am venit la el. Ne-am privit în ochi și am rămas prieteni.
Prieteni! Câți oameni pot eticheta cu acest nume tovărășia lor? Majoritatea celor cu cuvinte mieroase pe buze, caută să întoarcă pe moneda prieteniei tot ce e bun în tine într-un interes personal nemărturisit.
De altă parte «evreii» umanitariști, când au văzut că Istrati are o țară pe care o iubește alături de omenire, s’au și grăbit și ei să-l înjure.
Unii naționaliști de la «o revistă bătrână» s’au ridicat semeți contestându-i lui Istrati dreptul de a da soluții politice.
Dar, mă rog, domnii aceștia s’au născut cu «ausweis» de la Dumnezeu ca să dea numai ei soluții politice și alții nu?
Ce trist și tot atât de caraghios spectacol.
S’au speriat monopolizatorii dreptei și ai stângii că s’au putut găsi un grup de oameni care, fără flamuri roșii și tam-tamuri patriotice, să-și iubească totuși țara și să lupte pentru dezrobirea nevoiașului.
Da! domnilor, ce ne citiți cu creionul în mână pentru a ne număra virgulile și a sesiza unele scăpări de frază, SUNTEM CRUCIAȚII UNUL ROMANISM FĂRĂ FIRMA ȘI FĂRĂ SEMN ELECTORAL.
Nu atragem lumea «LA COVRIGI», «LA BĂTU VERTICAL» și nici «LA DOI OCHI ÎN PLAPUMA».
Nu propovăduim bătaia și nici crima. Nu înarmăm sufletul istovit, cu ură împotriva unei patrii care nu e cu nimic vinovată că pe brazdele ei fogoiesc viermii puiregaiului înbogățiților din furturi.
Nu legăm pacte cu vitiori, prim-miniștri, ca să ajungem și noi mai repede la putere.
Nu pentru a aduce o ceată nouă de flămânzi în cârdășia unui guvern de cârpeală, a sperat acest neam și atâtea mii de tineri și bătrâni în menirea unor «revoluționari».
In sufletele noastre clocotește năvalnic sete de dreptate.
Luptăm pentru cel care suferă, să-l rechemăm la nădejde, să vină să "ngroașe rândurile" noastre alături de atâtea alte grupuri răzlețe, ce urcăm cu toții, Golgota românismului.
O urcăm agățându-ne de fiecare colț de stâncă cu amenințarea veșnică de a ne prăbuși în colț.
Dar fiecare salt și fiecare guviță ce-o lăsăm din carnea noastră în drum, e răsplătită la fiecare cotitură de apariția unei noi făpturi ce ne urla la drum.
Mergem mai sus, către țintă, mereu mai sus, încrezători.
Vom ajunge cu carnea sfâșiată și oasele zdrobite, dar sufletele noastre vor vibra atât de puternic sus pe piscul năzuinței, încât încordați, înviorați de o supremă sforțare, vom prăvăli la vale spre viermii aurului și desfrânării stânca răzbunătoare - a suferințelor urcușiului.
Și vom clădi o lume nouă, o țară nouă.
Dar pentru asta veniți la încercarea urcușului Golgotei.
Dar numai acei care nu visați «putere», ci foc.
MIHAIL STELESCU
Cruciada Românismului - Anul I, nr 10 de joi, 7 februarie 1935
Dacă doriți să distribuiți: