Aceste trei cuvinte rezumă tot aspectul vieței noastre politice interne.
Nu trece o zi ca să nu izbucnească o altă afacere, o altă hoţie, o nouă murdărie. După marele scandal Skoda de pe urma căruia n'a apărut nici un vinovat, ci numai răzbunări politice, au urmat crime şi aspecte de crasă imoralitate. În timp ce în furtul banului public, hoţii sunt acoperiţi şi sustraşi justiţiei, în materie de crimă, deasemeni, asasinii care aparțin clasei detracate şi decăzute a aşa zisei lumi bune, sânt acoperiți si sustrasi pedepsei. Fiul poate să-şi asasineze mama, clasa detracaților îşi apără complicele întru imoralitate și fără nici-o remuşcare trimite ia pușcarie pe un oarecare nevinovat. Cazul Tatamoşu.
Nu trece mult şi izbucnește excrocheria Vasilescu-Cantalup.
Un guvernator îşi dă demisia deşi pretinde că e nevinovat, un chestor de poliție, menit să apere morala şi avutul cetăţenilor, înfundă puscăria ca ultimul dintre borfaşi. Vicepreședintele senatului îşi dă și el demisia, atât, încolo e nevinovat.
Dacă Vasilescu-Cantalup ar fi fost „ciocoi” de origină şi nu potcovar, dacă ar fi fost inscris în vr'o loje masonică s'au în „Rotary-Club“, azi încă ar mai fi făcut chefuri nestingherit de nimeni la „Leul şi cârnatul". Cei cu blazoane au scăpat, au păţit-o numai potcovarii.
Iată însă că abia s'au închis porțile Văcăreştiului în urma acestei afaceri, că izbucneşte mocirloasa „sinucidere“ a Titei Cristescu.
O artistă ratată, membră a unei familii de socialiști de frunte care, prin moartea ei, desvăluie un colț din viața cea mai decăzută a Bucureștiului.
Sinucidere sau crimă?
Cine va putea deslega misterul?
Prin ce legături falnice de clan sânt oare legați între ei anchetatori şi anchetați, încât adevărul nu poate apărea?
E oare poliţia noastră aşa de slabă? Avem detectivi proşti şi siguranță aşa de incapabilă?
Ori avem vr'o mafie diabolică ce pluteşte pe deasupra instituţiilor noastre de stat ca şi pe deasupra intregei noastre societăţi care-şi apără membri lojei?
Nu se observă cum crima, hoţia şi raptul cu mâna armată a cuprins straturile așa zisei societăţi bune?
Nu se observă cum totuşi vinovații sânt cocoloşiți, acoperiţi, protejaţi şi toate afacerile se clasează?
Dar iată că nu s'a isprăvit bine cu acoperirea cazului Titei Cristescu, că la Viena e arestat un nou excroc, Grosz, iar la Bucureşti afacerea debutează prin moartea subită la telefon a unui personagiu ce se informa de această arestare.
A fost deajuns ca să se ia măsuri de urgenţă ca „firul“ afacerii să se taie şi să se ia toate măsurile ca lucrurile să nu meargă „prea departe“.
De data aceasta, protagoniștii nouei piese sânt furnizaţi de aceleaşi familii şi de aceleaşi clanuri politice. Lui Dorel Dumitrescu îi ia locul fratele sâu Barbu, lui Tony Iliescu îi ia locul preşedintele său, Leonte Moldovanu. În schimb, arestații sânt niste nenorociţi de funcționari, lepădături ordinare care s'au murdărit c'un șpert şi au servit de unelte marilor actori.
Dar afacerea are şi colorit politic de toate nuanțele. Dacă în consiliul de administraţie al faimoasei Soc. Cagero & Comp. „Blocul importatorilor Români de Industrie şi Comerţ" figurează membri cam din toate partidele politice, pe alături unele ziare vin şi produc facsimile de chitanțe, de sute de mii de lei, iscălite de protagonişti ai mişcărilor de dreapta.
Directorul „Porunci Vremii" e acuzat cu documente că a cerşit unui „străin" sume de bani. Iar "Porunca Vremii", în loc de altă apărare, arată că şi „Lupta” a primit sume de bani dela I.A.R. şi declară false documente „Luptei“. Care e adevărul? O simplă expertiză grafică a iscăliturii directorului „Poruncii Vremi“ ar lămurii cazul și ar stabili adevărul.
Domnul Dragoș Protopopescu, care s'a supărat că l'am bănuit a fi mason şi care s'a socotit calomniat, ce zice de acuzele ce se aduc directorului gazetei la care a scris?
Dacă D-l Dragoș, prin calificarea de calomnie a termenului adresat Domniei Sale de mason, afirmă că nu este, sântem foarte fericiţi de a lua act şi de-a ne bucura că nu este. Intenţia noastră n'a fost de a calomnia, ci de a stabili un adevăr.
Deci Domnul Dragoş Protopopescu nu este mason. Foarte bine. Dar cu D-nii Dan Rădulescu și Flondor „LEGIONARI“ camarazii ai Domniei Sale cum rămâne?
Dacă e o jicnire și calomnie a face pe cineva mason, deci ceva infamant, cum stă D-l Dragoș într'o organizaţie care cuprinde oameni ce au avut sau au îndeletniciri infamante?
Cum de scrie D-l Dragoş lângă Vasile Militaru, care este trecut în Buletinul „Anti-Judeo-Masonic“ drept francmason dovedit? Tot în acel buletin e vorba și de un Domn I. Rădulescu, chimist. Cine e acest Domn?
Iată întrebări la care D-l Dragoş, dacă e cavaler așa cum am fost noi și am luat notă de adevăr în ceeace-l priveşte pe Domnia sa, ar trebui să răspundă.
Am insistat iarăși asupra acestui capitol al masoneriei pentrucă se încadrează în noțiunea „neruşinare“ din titlu articolului meu căci e o mare neruşinare să fii mason, să fii acuzat că iei bani dela Grosz şi totuşi să ai tupeul să dai lecţii de morala şi de politică unei ţări. După cum e o neruşinare ca să te pretinzi om cinstit si să stai în cârdăşie cu hoţii, cu şperțarii si membrii hrubelor masonice anti-creștine.
În fața acestei întregi situaţii ce rămâne de făcut?
Revolta stearpă şi oarbă, care dărâmă un rând de stăpâni pentru a te pomeni cu alţii de ocazie pe spinare, mai brute și mai canalii?
Soluţia este o strângere de rânduri a celor cinstiţi, o organizare rapidă a unor cadre de luptă și de apărare a Românismului în declin. O cruciadă sfântă a Românismului.
O luptă eroică şi sfidătoarea greutăților. În ciuda şacalilor ce adulmecă morminte, în contra unei oligarhii desfrânate ce-şi trăește amurgul, însufleţiți de chemarea vremurilor de mâine, să ne oţelim sufletele, să muncim și să trezim din ființa noastră eroul adormit și chiar dzcă răsplata sforțărilor noastre va fi un glonte în inimă sau o celulă zăbrelită, să fim fericiţi că ne-am făcut datoria şi n'am rămas îndolenți ca să trăim ca niște viermi.
Verdictul asupra atitudinei noastre n'avem a-l aştepta dela viermii de azi, ci dela Istoria de mâine.
MIHAIL STELESCU
Cruciada Românismului - Anul II, nr 58 de joi, 23 ianuarie 1936
Dacă doriți să distribuiți: