Iartă-mă, Doamne,
Căci nu mai știu cine sunt.
Fața mea nu mai seamănă a pământ.
Buzele mele n’au rostit decât păcat,
Nici o rugăciune în care să mă simt iertat.
Iartă-mă, Doamne,
Mâinile mele nu s’au mai împreunat pentru rugă,
Picioarele mele n'au vrut decât să fugă,
Lăcașul tău n’a picurat în mine strop de credință.
Pe pâinea minții n’a crescut decât necredință.
Iartă-mă, Doamne,
Căci n’am să mai uit de tine golind pahare,
Sufletul o să-mi fie în tămâia din altare.
Voi îngenunchia la lumina minții tale
Cu gândul pironit în nesfârșite osanale.
VIOREL SULUȚIU
Cruciada Românismului - Anul I, nr 29 de joi, 27 iunie 1935
Dacă doriți să distribuiți: