Cu Velerim şi veler Doamne,
Coboară Dumnezeu din cer,
Din iarna veşnicilor toamne,
Pe drumuri de omăt şi ger.
Copilul mic cu ochi de stele,
Cu părul blond ca de mătasă,
Din grajdul sărăciei grele
Işi face'n noaptea asta, casă,
Cu roua visului pe-o geană,
Bătând cărările pribege,
Uitând de grija pământeană,
Trei regi, călătoresc spre Rege.
În drumul lor, din zare'n zare,
Trec îngerii spre mântuire,
Ducând înspre apus de soare,
Frăţie, pace şi iubire.
De două mii de ani, povestea,
Din veac în veac, în grai încet
Ne-aduce'n noaptea asta vestea
Copilului din Nazaret
Din două lumi, o lume nouă
Răsare dintr'un grajd sărac;
Nădejdiile vieţii floarea
Şi toate blestemele tac.
Pe drumuri troenite, floarea
Ertării flutură pe ramuri,
Spunând că azi îi sărbătoarea
Reînfrăţirii între neamuri.
Din depărtări nemăsurate,
Făclia păcii se aprinde,
Turnând lumină peste sate
În vraja vechilor colinde.
A. G. DELAFANTANELE
Cruciada Românismului - Anul II, nr 54 de Crăciunul anului 1935
Dacă doriți să distribuiți:
Înapoi la index