Ziarul "TEMPO” ne-a adus stirea că ziaristul german Friderich Weber, corespondentul oficiai al cotidianului oficios german "Velkischer Beobachter“ a fost expluzat.
În primul rând nu numai din spirit de colegialitate, dar din considerente de occidenialism găsim că prost s'a procedat cum s'a procedat.
Mai clar, nu discutăm fondul acestui act administrativ deoarece ne lipsesc elemente, dar criticăm forma.
Nu suntem nici în stare de războiu și nu suntem nici în Africa Centrală.
Există maniere si maniere în executarea oricărei actiuni. Din câte aflăm, d-l Weber a tost escortat din Chisinău unde fusese arestat până la Bucureşti de unde, fără să i se permită să-și ridice măcar bagajul strict necesar, a fost condus mai departe până la frontieră.
Se va răspunde poate de teribilul Eugene Fouche-foarfecă că interese superioare de stat, regimul stării de asediu, etc., îndreptătățesc această manieră forte.
Noi credem că mult superioară este școala occidentală care dictează să-ţi pui mănusi albe, având surâsul pe buze chiar atunci când dai o palmă — morală — mult stimate domnule Titeanu, unui adversar sau chiar unui delicvent politic.
Dece să sufere eventual economia unei țări, adică interesele adevărat generale al unei naţiuni cum este astăzi cazul României, de pe urma unui gest fără îndoială indreptățit, dar executat fără eleganță? Probabil că d-nii dela Siguranță au uitat că dl Subsecretar de Stat Leon tratează actualmente la Berlin o convenţie comercială germano-română. Nu exagerăm nimic, cunoscând situațiunea reală si avem curaiul să afirmăm că nu suntem ipocriți.
„Cauze neînsemnate, pot avea urmări serioase“.
Trecem acum la fondul chestiunei. Expulzarea d-lui este și va fi un avertisment serios pentru anumiti factori politici români. Pe vremuri, spiritul levantin îndemna pe anumiti politiciani români să vâneze posibilități de guvernare în România, via Paris.
După victoria lui Hitler, diversi naționaliști români ad-hoc au căutat la Berlin subsidii pentru grupurile sau grupuletele existente din România. Sume mari de bani nu au obtinut, fiindcă cunoastem încă din epoca antemergătoare victoriei lui Hitler concepțiunea Fuhrer-ului privitor la desvoliarea lentă, după concepția D-sale, a evenimentelor politice în România.
Putem copia înfăptuirile sănătoase din alte tări, dela Hitler via Mussolini până la Stalin, dar nu este permis unui patriot român să meargă să-și ofere serviciile în străinătate bineînteles contra bani, pentru a face jocul unei puteri străine în politica internă a țării.
Sunt apucături abominabite si nedemne pentru o naţiune în plină desvoliare ascedentă cum este cazul României. Aviz amatorilor...
Conduse în mod înteligent, mai există birouri de propagandă sau servicii de informații. Cei mai desăvârsiţi sunt englezii cu faimosul lor Inteligence Service care lucrează efectiv și in România.
Agentul Rostowski, un maior de rezervă în armata engleză și o doamnă engleză organizatoarea unei opere de asistentă socială in România, sunt agenți cunoscuti si demascaţi, dar prudenți, pentru ei nimic?
Dar oare Weber e într'adevăr atât de vinovat? Ori e numai victima unor excroci și clienți ai parchetului, ce populează culisele legației germane şi asupra cărora noi am atras la vreme atenţia?
Totuşi, e bine să se stie odată pentru totdeauna, că politica românească în România este rezervată numai nouă, românilor.
Cu această ocaziune atragem atențiunea unei alte reprezentațiuni diplomatice în România — nu este vorba de legațiunea Germaniei — că locul intervențiilor este numai Ministerul de Externe din Bucuresti, și că orice alte imixtiuni pe alte căi nu sunt permise.
Domnilor politiciani români, de orice culoare si speță ar fi ei, amatori de subsidii străine, le spunem verde: este o trădare fată de naţiune a căuta sprijin monetar extern, deci interesat, pentru manevre politice interne.
SERGIU LECCA
Cruciada Românismului - Anul I, nr 38 de joi, 29 august 1935
Dacă doriți să distribuiți: