Dacă presa, cu excepţia ziarelor Epoca, Ordinea, Zorile şi Credința, a luat o atitudine puţin cam fricoasă faţă de asasinarea mişlească a lui Mihail Stelescu, în schimb răsunetul în opinia publică e din ce în ce mai curajos. Pretutindeni, oameni necăjiți protestează şi cer cu îndârjire pedepsirea ucigaşilor şi a sforarilor de după culise.
D. colonel P. PETRESCU, deputat iunianist, a adresat preşidenţiei Camerei o interpelare plină de cinism şi probleme la ordinea zilei. Interpelarea e următoarea:
Domnule Preşedinte,
Vă este cunoscut astăzi ODIOSUL asasinat a cărui victimă a fost Mihail Stelescu, fost deputat și fost membru marcant al Gărzii de fier.
Desigur şi domnia-voastră, ca şi noi, ați rămas consternat și profund îngrijat sub amenințarea localizării, în cuprinsul țării noastre, a unor sisteme de răzbunare poltică întrebuințate în alte ţări, unde îşi găsesc o justificare numai ca reminiscențe atavice ale unor alte timpuri.
Suntem cred de acord, în a vesteji cu toată convingerea şi cu toată hotărirea, nu numai asemenea procedee dar și SISTEMUL DE FOLOSIRE A TINERETULUI, uşor de fanatizat până dincolo de limita rațiunii, CA UNELTĂ POLITICA a unui scop ce nu poate fi mai niciodată mărturisit.
AUTORITAȚILE AU FOST PREVENITE
Ceiace ne miră şi ne îngrijorează cu deosebire, este faptul că victima a anunțat la diferite date, cu mult înainte, toate autorițățile constituite în Stat pentru prevenirea unor asemenea acte, garantarea liberțăţilor de acţiume şi gindire ale cetățenilor şi sanctionarea represivă a unor asemenea acțiuni, care transformate în sistem, pot primejdui siguanța însăşi a Statului, şi totuşi, sălbatecul asasinat s'a comis în plină zi în centrui Capitalei, în localul unei instituțiuni quasi de Stat, fără vre-o împotrivire contra atentatorilor, cu o cruzime ce a apopiat pe făptuitori de instinctul ancestral al timpurilor lipsite de orice început de civilizare sau inobilare al sufletului românesc.
Dar îngrijorarea noastră este cu atât mai legitimă şi mai persistentă, cu cât ne aducem aminte că, după asasinarea lui I. G. Duca, victima nevinovată a unor împrejurări creiate de alţii, guvernul a obţinut dela majoritățile sale parlamentare o serie întreagă de dispoziţiuni legale cu caracter restrictiv al drepturilor cetăţenilor garantate de Constituţie precum şi o altă serie de dispoziţiuni legale de plenipotență, deci el nu s'ar putea plânge că libertatea sa de acţiune i-ar fi fost îngrădită — şi totuşi, asistăm de luni de zile la manifestaţiuni morbide, ce se desfăşoară nestânjenite, într'o atmosferă de senzaţional în continuu progres.
SITUAŢIA GUVERNULUI
Toate aceste manfestaţiuni bolnăvicioase, atentate, comploturi, agitaţiuni politice, alegeri pătate de sânge, schinginiri şi agresiuni nejustificate' într'un stat de ordine cu pretenţiuni de civilizație, a căror încoronare o constitue asasinatul de astăzi, s'au desvoltat nestânienite până în faza lor finală iar măsurile represive luate totdeauna prea târziu, cu caracter de lipsă de orientare şi de şovăială, au servit adeseori la creiare de mituri sau la desvoltarea unui spirit de emulaţie; deci apar ca legitime întrebările noastre:
— Unde vrea guvernul să meargă pe această cale şi în ce scop?
— La ce a cerut majorităţilor sale parlamentare toate măsurile ce constituesc „stări excepţionale“ dacă şi cu ajutorul lor miniştrii de interne şi justiţie nu pot stăvilii asemenea manifestări ce ştirbesc prestigiul ţării noastre în afară şi ameninţă să rupă zăgazul apărător contra puhoiului haotic ce ne ameninţă.
ACȚIUNEA D-LUI ION INCULEȚ
În mod special, activitatea d-lui ministu de interne apare, în lumina acestui asasinat, fie sub aspectul de neînțelegere a împrejurărilor ce este chemat să stăpânească, fie sub aspectul unei abilități insuficiente pentru crearea de diversiuni politice şi limitarea lor într'un cadru neprejudiciabil intereselor superioare de siat.
În consecință, vă rog d'le președinte, să înscrieţi de pe acum printre interpelările ce vă vor fi anunţate şi pe aceasta ce se adresează d-lor miniştri de Interne şi Justiţie si de Instrucţie Publică.
Vă mai rog totdeodată, a interveni pentru a se trimite biroului Camerei următoarele date:
1. La ce date Mihail Stelescu a prevenit atât ministerul de interne cât şi ministerul justiţiei cu organele lor competente, despre primejdia ce-l ameninţa?
2. Care au fost măsurile luate de către ministerul de interne, de către Siguranța generală a statului sau de către organele judecătoreşti competente, pentru a căuta să impiedice un asemenea odios asasinat de a cărui eventualitate nu era nimănui îndrituit să se îndoiască?
3. Care sunt măsurile pe care d-nii miniştii de interne şi de justiţie înţeleg să le ia de acum înainte pentru preîntâmpinarea unor asemenea manifestaţiuni, în cazul când socotesc că toate legiuirile restrictive de libertate şi cele de plenipotență a executivului s'ar fi dovedit ca insuficiente?
PROBLEMA TINERETULUI
Vă este iarăși cunoscut că printre cei 8 fanatici ce au fost capabili la un moment dat, de a comite un asemenea act de sălbăticie, s'au putut găsi un însemnat număr de studenți a căror capacitite și disciplină de muncă au fost dovedite în universităţi şi a căror energie si posibilitate de realizare ar fi putut constitui, în alte împrejurări, o justificare a numoaselor nădejdi ce punem în tineretul nostru.
Acest ciudat fenomen, luat împreună cu împrejurările lui de manifestare, ne conduce la următoarele dureroase constatări:
Preocupaţi de greutățile zilei de azi, grăbiţi în umărirea îndepliniri dorințelor noastre egoiste, surprinşi de vârtejul dezorientării generale, majoritatea părinților, majoritatea profesorilor de toate gradele, şcoala însăşi şi majoritatea oamenilor politici, prin puterea exemplului şi din cauza spiritului de imitațiune, au lipsit tineretul de după război de
un sistem de educaţie, priincios unei desvoltări normale pentru colectivitatea românească.
Trebue să ne dăm seama că acest tineret, la a cărui îngrijorătoare manifestațiuni asistăm neputincioşi, a fost lipsit de un sistem de educație şi s'a format când au putut şi cum au putut la întâmplare, sub vraja influențelor întâlnite accidental, fără să-şi fi putut forma un ideal conturat cu preciziunea necesară unui ţel de urmărit în viață.
Cu toți recunoaştem excepționalul zel pe care l-a depus d. ministru al instrucţiunii publice în desvoltarea pe tărâmul cultural al populației acestei ţări.
Nu putem însă, să nu ne dăm seama că întreaga organizare şcolară din țara noastră e fundamental în desacord cu realitățile vieții şi nevoilor româneşti.
Actuala oganizare a şcoalei noastre, în determinarea căreia am fost călăuziți în decursul vremii de un spirit excesiv de îmitațiune, nu numai că nu a reuşit să pregătească tineretul pentru lupta grea a vieții, dar l-a crescut fără suflet şi a mărit prin organizarea ei defectuoasă, în proporții nebănuite, numărul şomerilor întelectuali, deoarece numărul, specializarea și desvoltarea şcoalelor noastre nu s'a făcut după un criteriu în strânsă legătură cu organizarea si progresul
real al statului nostru.
Această stare de lucruri a semănat în sufletul tineretului nostru o adâncă desnădejde şi o stare de revoltă continuă, foarte priincioasă captării acestui tineret de către mişcările extremiste de dreapta sau de stânga.
DEFĂIMAREA RECIPROCA
La această constatare, pe care trebue s'o examinăm cu toată răspunderea, trebue să recunoaştem că a contribuit şi atmosfera frământărilor noastre politice din ultima vreme în care, defăimându-ne reciproc, am răpit copiilor noştri, deci tineretului nostru speranţa unei posibilităţi de îndreptare prin cei chemaţi să ne guverneze astăzi, împingându-l şi în acest caz spre influenţa curentelor extremiste.
Suntem obligaţi să ne dăm seama că educaţiunea tineretului nostru nu poate fi realizată pe baze sănătoase, într'o țară în care respectul legii nu există întotdeauna, fiind înlocuit adeseori de abuz şi arbitrar, într'o ţară în care selecţionarea valorilor se face adeseori pe criterii atit de discutabile şi atât de puţin în concordanţă cu interesul general.
Dat fiind aceste împrejurări în care acest odios atentat s'a comis, veţi putea recunoaşte, Domnule Preşedinte, că oricât de exemplare şi de prompte ar fi pedepsele aplicate grupului de demenţi ce au săvârşit asasinatul, cât şi complicilor morali ai acestora, nu putem fi asiguraţi contra repetării unor asemenea acte în viitor decât cercetând în mod serios şi cu hotărâre de realizare care ar fi mijloacele de creiare a unei atmosfere de moralitate, de dreptate, de respect al legilor şi de o reorganizare a școalei noastre.
Numai într'o astfel de atmosferă reinoită, suprimând cauzele desnădejdei şi revoltei tineretului nostru, justificate sau nu, vom putea restabili echilibru în gârdirea lor, vom putea reda o generaţie sănătoasă pentru viitor care este sortită să ne înlocuiască şi să continue eforturile noastre în opera de desvoltare a ţării noastre.
Dar pentru aceasta să schimbăm sistemul nostru de înțelegere a împrejurărilor pe care la trăim şi acest lucru nu se vede la factorii noştri determinaţi.
Domnul ministru al justiţiei asigură pe reprezentanţii unor gazete că sancţiunea va interveni promptă si fără nici un fel de menajamente; ceiace înseamnă că d. ministru al justiţiei nu exclude posibilitatea de menajare, tocmai prin faptul asigurării că în acest caz nu le va aplica.
Această concepţia a d-lui ministru de justiţie ne arată că legea ţării noastre, care într'o concepție de stat organizat se cere să fie strict respectată şi aplicată egal tuturor, în anumite cazuri ea poate îi aplicată cu măsuri diferite unor persoane sau altora.
Nu puteii nega nici dv., d-le preşedinte, în fața evidenţei că a asemenea şovăială în gândire nu poate fi pentru tineret un exemplu sănătos de educaţiune.
Ar fi nevoe ca d. ministru al justiţiei să-şi lămurească această concepțiune, cu atât mai mult cu cât ocupă locul de administrator al împărţirii dreptăţii pentru cazul în speţă.
Domnule Preşedinte,
Vă rog să binevoiţi a dispune să se comunice prin biroul Camerei conţinutul acestei interpelări departamentelor vizate.
Primiţi, vă rog, d-le preşedinte, asigurarea deosebitei mele stime,
Col, P. PETRESCU.
Deputat de Gorj
-------------------------
Atitudinea d-lui colonel P. PETRESCU merită laurii felicitării publice. Deaceea „CRUCIADA ROMÂNISMULUI“, în numele unui tineret nepoliticianizat şi constructiv, transmite d-lui deputat toată curăția şi căldura sa sufletească.
D. colonel, prin interpelarea de faţă, va aduce înaintea Camerei lămurirea şi sancţionarea politicei confuze din sânul statului nostru. D-sa are datoria să fie erou până la sfârșit și să nu se teamă de nimeni. Adevărul şi numai adevărul, iată care trebue să fie calea oricărei conștiințe omeneşti echilibrate.
D. colonel Petrescu și-a făcut datoria față de sine. Ceilalți d-ni deputați au misiunea de a'l susține şi a se ralia la această cinstită interpelare pentrucă, apărând memoria îui Mihail Stelescu, îşi apără însăşi siguranţa pielii lor.
Curaj, domnilor deputați! Aveți cuvântul.
Cruciada Românismului - Anul II, nr 82 de joi, 23 iulie 1936
Dacă doriți să distribuiți: