În timp ce la Tg.-Mureş studenţi teologi, viitori preoţi vor avea a răspunde în faţa justiţiei asupra intenţiilor lor de a ucide, şi poate vor fi achitaţi, eu voi răspunde în fața juraţilor pentru crima de a fi voit să depun o cruce la Eroul Necunoscut şi poate voi fi condamnat.
Deoarece o parte din cei ce m'au urmat la depunerea crucii la eroul necunoscut sunt gardişti şi compar în proces alături de mine, au încercat la un moment dat să deruteze procesul socotindu-l ca unul de-al lor şi căutând să-și atribue gloria gratuită a ideii şi a faptului. Dar ziua de 9 Iunie, când ambele procese se judecă, face distincţia între adevărata lor faţă şi aceea ce şi-o atribuie prin mine.
Azi pe mormântul simbolic al tuturor eroilor căzuţi pentru această sfântă Românie străjueşte o cruce, pusă apoi prin mare sforţare de Cultul Patriei, în urma luptei dela Parcul Carol şi al semnalului ce l-am dat în 1932, în ziua de 24 Ianuarie.
În acel moment era prim ministru Vaida Voevod. Eu, care rugasem pe un preot să vină să oficieze o slujbă religioasă
şi să ne însoţească la mormânt, mă văd azi târât în fata justiției, împreună cu preotul care răspunsese creştineşte la apelul meu şi altă vină nu avea decât că a vrut să servească Crucea lui Isus, puşi sub acuzaţia de crimă.
Azi Vaida Voevod e prieten şi aliat cu şeful acelor puţini cari mă urmaseră la depunerea crucii şi cari primiseră paturi de armă din ordinul d-lui Vaida.
Primul ministru Vaida Voevod, care a îngăduit sub guvernarea sa să fie loviți invalizii, impuşcaţi muncitorii la Lupeni şi la Griviţă, A MAI FACUT ŞI SACRILEGIUL DE A SCOATE ARMATA CONTRA CRUCII, de a sparge crucea, de a lovi un preot in odăjdii, iar pe mine să mă considere criminal pentru iniţiativa mea creştinească.
Iată de ce proceșul Crucii a rămas numai al meu, căci ceilalţi au pactizat cu călăul Crucii de atunci şi s'au lăsat cumpăraţi de vorbele lui mieroase şi de promisiunea puterii.
Procesul lor e la Tg.-Mureș. Acolo unde se vor judeca plănuirile de: crimă, comploturi şi degradări omeneşti.
In timp ce juraţii ilfoveni vor avea de pronunţat o sentinţă asupra unui fapt de adâncă pietate creştină, judecătorii mureşeni vor asista la explicaţiile unor tineri rătăciţi, ce nu vor avea cinismul de a afirma că n'au găsit alt mijloc de luptă politica decât crima, ORI VOR AVEA LAŞITATEA ca de teama sancţiunilor pe care nu le credem că vor veni, SA NEGE iarăşi cu cinism hotărârea lor de a omori. Ori condamnarea lor, ori achitarea lor, prăbuşirea morală va fi aceiaşi. In timp ce la Bucureşti, în procesul Crucii, ori un verdict de achitare, ori cu atât mai mult unul de condamnare, va fi o biruinţă spirituală şi creştină care va rămâne în istoria ţării ca o pagină de lumină şi de românism.
La 9 Iunie se judecă în faţa justiţiei neamului românesc două tinereturi distincte, două mentalități diferite. Una a crimei, reprezentată printr'un Cantacuzino, alta a Crucii, reprezentată printr'un român curat, fără titlu de ciocoi.
Verdictele, oricare ar fi ele, vor prăbuşi crima reprezentată de descendenţii putregăiţi ai unor familii străine de neamul şi sângele ţăranului şi muncitorului român şi vor înălța Crucea şi lumina ei deasupra unui nou tineret cruciat ce a pornit în imn de slavă să reînoiască sufletul şi viața acestei ţări.
MIHAIL STELESCU
Cruciada Românismului - Anul III, nr 99 din 2 mai 1937
Dacă doriți să distribuiți: