Până astăzi Cruciada nu s'a ocupat defel de asasinarea Titei Cristescu, deoarece nu ne interesează faptele diverse sau crimele pasionale. Preocupările noastre sunt cu totul de alt ordin. Şi prin prisma acestui punct de vedere — politic — vom privi astăzi acest caz.
Am asistat ioarte surprins la toată înşirarea de poveşti apărute în ultimul timp în presă şi din care presă afirmă şi maestrul Micescu, apărătorul lui Ciulei, că este informat, invenţii şi inepţii murdare care au călcat în picioare un mormânt şi au murdărit cu bale dornice de bani, trecutui unei femei.
De ce Tita Cristescu e prezentată tendenţios ca o femeie stricată? Ar servi acest punct ca un reazăm în apărarea acuzatului în fața Curţii Cu Juri? Întrucât era Tita mai stricată decât toate cocuțele căsătorite ce i-au sfârtecat trecutul cu acea bestială plăcere înăscută a şacalilor dornici de carne putregăită? Femei de care este plin Bucureştiul. Femei cinstite la mâna stângă unde poartă verigheta — paravan — dar pe care le poți găsi în diverse albume ale caselor de mode şi de unde poţi să-ți alegi cu o mie de lei bucata. Toată presa care la început acuza pe Ciulei schimbă deodată macazul: pledează pentru casare iar în faţa arestării lui Ciulei, în faţa actului de acuzare, a unui act judecătoresc precis, presa, care mai înainte acuza, apare acum numai cu semne de întrebare, vădit contrariată de arestarea magnatului Ciulei.
Ba mai mult, unele ziare tributare lui Ciulei, în reportagiul dezbaterilor dela judecarea mandatului de arestare, ironizează în mod neruşinat şi lipsit de orice decenţă pe procurorul acuzator, căutând să strecoare în opinia publică o impresie falsă a desbaterilor. Iar Ion Dimitrescu, pe care mă obişnuisem să-l ştiu un bun gazetar, l-am citit în reportagiul său cum îi umplea lui Ciulei ochii de lacrămi, cum îi dădea să sugă bomboane și cum mi-l descria ca pe un conte din colecţia celor cincisprezece lei: bun, mare și sentimental. Oare palatul "Curentului“ să fie cauza acestui stil prostituat, ori vreo frăţie de lojă?
Cazul Tita Cristescu de până eri se transformă azi în cazul Ciulei şi asupra acestui caz voi insista. Un fapt se desprinde precis: Ciulei, din ce în ce mai enervat, se apără mai cu îndârjire. Acest fenomen se poate atribui sau unei nevinovăţii revoltate, sau unei vinovăţii încolţite. În orice caz, țesătura de poveşti, nume de persoane ce nu se pomenesc din „respect“, concluzia pe care o creiază presa şi declarațiile lui Ciulei şi ale apărătorilor săi; duc toate la acoperirea asasinului. În interesul cui?
Milioanele înmulţesc ediţiile speciale şi măresc tirajul gazetelor, milioanele bat la uşa conştiinţelor oamenilor celor mai integri, milioanele caută să acopere cu aur care fură ochii, mâinile pătate de sânge ale asasinului. Gazetele au spus orice, un singur lucru s'au ferit să-l spună; un singur fapt au uitat să-l releve. Iar matadorii „dreptei“, în loc să fi inventat poveşti cu spioni şi comunişti, mai bine ar fi pus degetul pe rană. De ce n'o fac? Cine i-a plătit să tacă? Noi nu ne vom teme. Pentru noi aurul n'are preţ, de aceea vom spune adevărul. Îl vom înfățișa pe Ciulei în adevărata lui lumină şi fie că justiția dacă va învinge îl va găsi vinovat, sau dacă va îi învinsă îl va găsi nevinovat; noi ne vom fi făcut datoria.
Presupusul asasin Ciulei este „Marele Trezorier“ al „Marelui Orient din România“, este unul din francmasonii de frunte pe care avem cinstea să-i găzduim în țară.
Fraţii masoni, Argetoianu şi Pangal, ar putea ei contesta oare că n'au alegat zilele acestea cu limba scoasă pe la toţi potentaţii zilei ca să-l scape pe Ciulei? Întrebarea vine singură. De ce să-l scape? Ce-a făcut Ciulei?
De ce a sărit în sus şi fratele mason Stama iniţiat în loja No. 2 de către Mc. B. Thompson? De ce avea nevoe de sprijinul acestor fraţi dacă Ciulei este nevinovat ca lacrima? De ce s'au adus pe capul judecătorului de instrucţie fel de fel de supoziţii false pentru a deruta cercetările. În ce scop?
E cazul să ne punem o întrebare.
Putea să omoare Ciulei pe Tita Cristescu?
Da!
Dar nu aşa cum a fost omorîtă. Otrava nu este arma bărbaţilor. Otrava e arma neputincioşilor, a laşilor sau a oamenilor cari uzează des de ea.
Deci după această ipoteză Ciulei n'ar fi putut-o omori pe Tita Cristescu.
Dar Ciulei este mason si masonii ucid cu mijloace laşe, masonii asasinează cu otravă, cu accidente şi cu alte metode similare. Insă niciodată direct.
Aduc în sprijinul acestei afirmaţii cuvintele lui Disraeli dintr'un discurs ţinut la 20 Septembrie 1876 la Alylesbury:
„Oamenii de stat n'au a lupta numai cu guvernele, cu împărații şi cu miniştrii, ci şi cu societăţile secrete... Aceste societăţi pot în definitiv să reducă la nimic toate aranjamentele politice. Ele au peste tot oameni fără scrupule cari comit asasinate“.
Dar ca să exemplific mai cert că masonii se abat dela legea normală a săvârșirii crimei prin violenţă, adoptând otrava, accidentul şi alte mijloace similiare (ŞI CU TIMPUL, DELA PRACTICELE POLITICE ŞI LE ÎNSUŞESC PENTRU NEVOI PARTICULARE) voi aminti de locotenentul colonel englez Graham Seton Hutchison care în cartea sa bine cunoscută „Your verdict“, acuză francmasoneria de a fi provocat moartea regelui Albert al Belgiei. Sau să pomenesc de scriitorul francez Henri Petit care acuză masonieria de asasinarea regelui Alexandru al Jugoslaviei. În acest caz s'a uzat de exaltarea anumitor resentimente în sufletele asasinilor şi au fost întrebuințaţi ca simple unelte.
Ataturk Kemal, desființând masoneria în Turcia, i s'a răspuns printr'un atentat neizbutit şi apoi prin asvârlirea din tren a fiicei sale adoptive pe când călătorea în Franța şi care a murit la spitalul Amiens fără să poată spune cine a asvârlit-o. Iată procedeele masonilor. Aceste procedee se capătă în urma unei educaţii temeinice.
Ei au la îndemână, fără să aibă nevoe de farmacişti, orice otravă şi orice armă, deoarece au bani, au milioane. Ciulei fiind mason de frunte şi casier al masoneriei, cunoscut sub numele de „Marele Tresorier“ avea nevoe de bani pentru loja masonică cât şi pentru el, de aceea a căpătat lucrări de sute de milioane în antrepriză prin intervenția altor masoni vu iniluenţă.
Aş putea cita un Caz la Giurgiu unde a intervenit chiar Pangal.
Din aceşti bani ce rămâneau de la lucrările efectuate (sute de milioane), o parte se vărsau tresoreriei, iar cu cealaltă parte Ciulei îşi cumpăra dragostea şi tot ce voia.
Iată de ce un mason milionar şi temut, putea, după ce își însuşise în firea lui sistemul de asasinare masonic, să uzeze de el fără teamă în răzbunările sale personale.
Desigur că masoneria nu avea nici un interes şi nici o legătură cu Tita Cristescu ca s'o omoare.
Dar omul din mason, animalul înșelat, amorezatul părăsit, avea tot interesul să o suprime pe Tita. Şi dacă a urât-o întâi ca om, la executarea planului său răzbunător a procedat ca mason, cu practicele învăţate în loje.
Dar dacă în privința crimei am făcut puțină teorie criminalistică, vom conchide cu partea esenţială a problemei.
Presupusul asasin al Titei Cristescu este masonul Ciulei, „Mare Trezorier” grad înalt şi important în masonerie.
Um om care are soţie, copil şi care din cauza adulterului său provoacă moartea unei femei.
Iată morala masonică, satanică, anti-creştină.
Nu pot să nu admir cu profund respect caracterul de bronz şi înalta dovadă de cinste a magistraţilor noştri NE-MASONI în frunte cu d. Tretinescu care au reuşit totuşi să înfrângă asaltul masoneriei şi al milioanelor şi să bafe pe „Marele
Trezorier" măcar pentru 48 de ore la răcoare.
Lumea întreabă unde se duc banii statului proveniți din dări.
Iată că am descoperit o ascunzătoare „la Trezoreria mestrului francmason Ciulei“. Vă închipuiţi la ce preţ i se dau lucrările ca să-i rămână si lui sute de milioane? Iată masoneria românească în toată goliciunea ei.
Iată singura societate secretă şi cu uniforme față de care legile excepționale cad.
Iată de ce spuneam că asasinarea Titei Cristescu are pentru noi altă semnificaţie decât un fapt divers. Asasinarea ei desvăluie laturi sociale şi politice. Moralitatea unui mason de marcă apare în plina sa goliciune scârnavă şi desvăluie profanilor la ca se reduce „cultul ratiunei“.
Inginerului Ciulei i s'a infirmat mandatul.
Inginerului Ciulei i s'a redactat totusi un act de acuzare precis, DE ASASIN.
Am deci încă tot dreptul să discut și să bănui în interesul justitiei şi să dau indicaţii pentru descoperirea asasinului până la clarificarea cazului.
Sinuciderea e exclusă.
D. judecător de instrucţie Tretinescu nu putea risca un act de acuzare fără anumite probe.
De aceia, inginerul Ciulei poate fi lăsat liber, deși N'A SPULBERAT ÎNCA ACTUL DE ACUZARE.
EU CRED IN ACTUL DE ACUZARE, adică FRANCMASONUL CIULEI E ASASINUL şi dacă nu se poate încă dovedi sau nu se va dovedi, este şi va fi din cauza protecţiei pe care o are de la toţi masonii înconjurători şi graţie milioanelor sale.
Crimele hrubelor masobice au început să răbufnească la suprafaţă. Justiția are datoria să 'nfrângă această mafie. Justiţia să pedepsească, să fie aspră, căci va avea în jurul ei o puternică opinie publică Românească şi Creştină.
MIHAIL STELESCU
Cruciada Românismului - Anul II, nr 59 de joi, 30 ianuarie 1936
Dacă doriți să distribuiți: