Nu vreau ca dela început să se creeze o confuzie şi să se creadă că despre culoarea politică a acestei gazete vreau să scriu. Nu, ci despre caracterul moral al aceluia ce pampos se intitulează mentor al naționalismului.
Din capul locului, țin iarăşi să menționez că nu mă interesează faptul că Ilie Rădulescu a trecut până acum prin patru-cinci partide politice, ci ţin să remarce doar ultima sa atitudine față de mişelescul atentat înfăptuit de cele 10 lichele asupra unui suferind, în imposibilitate de a se apăra pe patul unui spital.
Și acest fapt să încercăm a-l privi sub raza unui „fapt divers“, cum scrie acest individ în coloanele gazetei sale.
Adică, în locul personalității uriaşe a lui Mihail Stelescu să zicem că ar fi fost asasinat un individ oarecare, sau chiar Ilie Rădulescu.
Revolta generală ar fi fost la fel de mare, căci nu personalitatea joacă un rol în asemenea situaţii, ci gestul în sine.
Spitalul e socotit drept teren neutru chiar în timpul unui război, necum în timp de pace, când orice individ, indiferent de naţionalitate, are dreptul să-şi îngrijească sănătatea, având în acelaş timp siguranța zilelor sale garantată de legi.
Unde a fost inmormântată această siguranță în cazul lui Mihail Stelescu?
E desigur, locul să ne oprim şi să reflectăm puțin asupra evenimentelor.
După moartea colonelului Niculcea, fostul deputat gardist, survenită atât de BIZAR imediat după aderarea lui la Cruciada Românismului şi începerea campaniei de demascare a lui Corneliu Zeinski-Brauner zis Codreanu, a căzut Mihail Stelescu iară suspect, bolnav.
Suferind de un flegmon la picior şi necesitând o intervenţie chirurgicală, a fost — după cum arată şi foaia de observaţii a bolnavului înaintată parchetului, internat în spitalul Brâncovenesc.
Nu s'a adăpostit de frica acelor bestii, cum susțin „naționaliştii“ noştri.
MIHAIL STELESCU NU A FOST UN LAȘ, a dovedit-o cu prisosință timp de doi ant cât a fost urmărit de adepții veneticului Zelinski, între cari a intrat fără frică de atâtea ori
Situaţia reală e că aceşti indivizi n'au avut curajul să-l atace atâta timp cât el se putea apăra, ci au aşteptat ca să fie în situația din ultimul timp şi astfel, FĂRĂ NICI UN RISC, SĂ ÎNFAPTUIASCĂ CEL MAI ODIOS ASASINAT AL ISTORIEI.
Care a fost eroismul acestor bestii susținute de mercenarul de la Porunca Vremii?
Au zguduit 130 de gloanțe Sanatoriul Brâncovenesc şi au ciuriut cu 38 DIN ELE pe Mihail Stelescu, acest al doilea Avram Iancu sau Tudor Vladimirescu. Dar sadismul lor nu a fost satisfăcut de moartea EROICA şi fulgerătoare a lui, ci cu securile i-au mai şi ciopîrțit cadavrul.
Tot le era frică ca vitalitatea lui de român să nu învingă şi să-l vadă ridicându-se.
Acum au scăpat, germano-polonezul Corneliu Zilinski şi fanariotul Zizi Cantacuzino se pot felicita că au putut să hotărască o mână de lepădături ale românismului să doboare un uriaş.
Dar Mihail Stelescu va fi trecut în istorie drept un erou ce s'a sacrificat pe altarul muncei, cinstei şi adevărului pentru ridicarea națiunii lui dragi.
În Porunca Vremii de Sâmbătă, 18 Iulie crt, se pot citi sub titlul: „Puneri la punct în legătură cu EXECUTAREA lui Stelescu“: „Unele ziare de dimineaţă, a căror perfectă bună credință nu e pusă la îndoială de nimeni, arată că Mihail Stelescu a fost ucis de 10 legionari. Mai departe: „Echipa care a executat pe Mihail Stelescu a fost compusă din studenţi naționaliști. Lor le revine, întreagă, atât inițiativa actului, cât şi răspunderile“.
Care vasăzică, Ilie Rădulescu spune că ziarele cari au scris că cei 10 asasini sunt legionari, sunt de PERFECTĂ BUNĂ CREDINŢA“.
Totuşi, mai jos revine şi spune că asasinii nu sunt legionari, ci studenţi naționaliști, deci acele ziare nu mai sunt de.. perfectă bună credinţă.
Savuraţi vă rog această bâlbâială de analfabet.
Dar tot Porunca Vremii revine în numărul de Duminică, 19 Iulie — pentru sate — și spune: „Joi, 18 Iulie, — au pierdut şi noțiunea timpului, era în 16 — un grup de 10 studenţi legionari membrii ai partidului „TOTUL PENRU ŢARĂ“, gardişti de fier, cum li se mai spune, au împuşcat la Spitalul Brâncovenesc, cu 10 gloanțe de revolver pe fostul deputat Mihail Stelescu”.
În primul rând, să ne permită Ilie Rădulescu a sări în ajutorul memoriei lui inexistente și să-i spunem că nu cu 10 gloanţe au asasinat ci cu 38 din cele 150 câte s'au tras, plus 10 lovituri de topor. Deci Mihail Stelescu nu a fost „ÎMPUŞCAT“ ci ASASINAT ŞI MASACRAT.
Dar fără nici un comentariu, vă rog să observați CONTRADICŢIA, asupra culorii politice a bestiilor asasine, între notița din PORUNCA VREMII de Sâmbătă şi cea de Duminică.
Concluzia: când cineva se contrazice de pe o zi pe alta, înseamnă că e un om lipsit de caracter, deci un descalificat şi aceştia nu trebuiesc luați în seamă.
Dar un alt punct foarte interesant e acela în care „Ilie“ subliniază că: „Lor — asasinilor — le revine, întreagă, atât inițiativa actului, cât şi răspunderile.
Deci încearcă a-l îndepărta de răspundere și pe noul său „şef spiritual” Corneliu Zilinski-Brauner, aruncând totul în spatele celor 10 asasini, pentrucă "d. Codreanu nici nu domiciliază în Capitală, de unde lipseşte de mai bine de o lună de zile“.
Nu ne surprinde deoarece acesta e procedeul lui obişnuit. Aranjează totul şi apoi „e plecat“, iar la procese nu mai recunoaște pe nimeni.
Surprinzător e numai faptul că ciracii lui nu observă, sau poate nu vor să observe, acest joc.
In sfârşit, ținem să aducem la cunoștința acestor bestii că asasinatul mișelesc şi laş din spitalul Brâncovenesc, căruia i-a căzut pradă conducătorul Cruciadei Românismului, în loc să ne descurajeze ne-a oțeliț. Noi nu am aderat la Mihail Stelescu omul-materie, ci la omul spirit şi acesta trăeşte, e CRUCIADA ROMANISMULUI.
DECI CRUCIAȚII IŞI CONTINUă CALEA MUNCEI, CINSTEI ȘI ADEVARULUI, până vor dobândi desrobirea României, terorizată de toți neisprăviții
Toma Alexandrescu
Cruciada Românismului - Anul II, nr 82 de joi, 23 iulie 1936
Dacă doriți să distribuiți: