Este un fapt cunoscut că marea majoritate a conducătorilor politici actuali din Rusia sovietică se compun din Evrei.
Trebue făcută o diferențiere între masa compactă a evreilor credincioși și tabăra acestor evrei atei, fără confesiune, însetați după putere. Aceștia sunt componenții conducerii efective a Rusiei de astăzi, adică a lui „Komintern“.
Încă în timpul Țarismului, din cauza persecuțiilor, o serie întreagă de evrei și-au însușit o cultură în afara școlilor și facultăților și chiar în afara așezămintelor culturale evreești. Din mijlocul acestor intelectuali și semi-intelectuali, Lenin și-a recrutat uneltele pentru Revoluție.
În contrazicere cu Apusul burghez, unde cel puțin la suprafață, după revoluția franceză a început un proces de asimilare a evreilor cu populația țărilor respective, în Rusia, ca de altfel și la noi, un asemenea proces nu se poate înfăptui.
Dacă cândva, anumiți evrei din aceste țări au trecut la creștinism, atunci nu au făcut-o din convingere, ci numai pentru satisfacerea unor interese snobisto-economice.
La noi, cazul Oskar Kaufman, Directorul general al Băncii de Credit, așa-zis român, redevenit din catolic, exact în urma unei nenorociri, cel mai pocăit și habotnic mozaic.
Pe când mulți din acești evrei discipoli ai lui Lenin credeau sincer în marxismul acestui maestru, majoritatea vedea prin revoluție terminarea oprimărilor antisemite și posibilitatea cuceririi unei puteri discreționare.
Sub țarism, lupta contra clasei dominante de vechi conservatori arieni, dusă de fapt de polonezi, letoni, estoni, caucasieni, etc... a fost condusă cu înverșunare și pasiune tot de această categorie de evrei.
Această revoluție a fost deci mai mult o revoluție a naționalităților sub conducerea evreiască, mai puțin o revoluție socială.
Mai puțin o luptă a claselor sau a ideilor, mai mult o luptă de rasă.
Rezultatul nu a fost o conducere a proletariatului. S-a născut pur și simplu o nouă clasă dominantă, deci profitorii cei vechi au fost înlocuiți prin profitori noi.
Astăzi, acest cerc restrâns de evrei conduce Rusia.
Toate posturile de comandă în politică, în presă, literatură, știință, muzică, cooperații, etc. sunt ocupate de acești evrei.
Deci, Rusia cu cele 160 milioane de ruși, nu este condusă de ruși, ci de acest ciclu restrâns mozaic.
Komitern care conduce Rusia, nu poate fi deci expresiunea unui naționalism sincer rusesc, fiind condus nu de ruși, ci în majoritate de evrei.
Deci un antagonism esențial între conducători și conduși, oricând cu posibilități de explozie.
Astfel se explică că în Rusia există deja un început de mișcare antisemită.
Un alt fapt mai merită o atențiune specială.
Tot evrei, sub conducerea lui Trotzki, compun statul major al așa-zisei a patra Internaționale.
Pare-se că sub ocrotirea unei internaționale, acești comuniști proveniți din multiple țări, lucrează la consolidarea unui front comun, menit să amenințe libertatea și pașnica dezvoltare a popoarelor.
Dacă, în anumite state europene, s-au luat anumite măsuri mai serioase pentru împiedecarea infiltrării comuniste, nu înseamnă că s-a declarat război general împotriva Iudaismului.
Pericolul nu vine din partea maselor evreiești, ci din partea acelora care formează conducerea lui Komintern și a anexelor internaționale.
Reluarea relațiunilor diplomatice cu Rusia va avea drept urmare, printre altele, o oarecare înviorare a pieței noastre economice.
Rușii, constrânși a face anumite plăți la Londra și New-York în natură, anumite împrejurări vor veni în ajutor exportului materiilor noastre prime.
Dar Ministrul de interne, oricare ar fi el, n-ar trebui să uite:
„Limeo Dananos et dona ferentes“.
SERGIU
Cruciada Românismului - Anul I, nr 3 de joi, 6 decembrie 1934
Dacă doriți să distribuiți:
Înapoi la index