În epoca aceasta, în care egoismul individual şi colectiv a omorât în sufletele noastre toate idealurile, idealuri ce înobilează societatea, femeile ar trebui să nu se limiteze în lupta lor numai la filele unei cărţi de legi înăbuşind astfel tot ce este mai demn din fiinţa lor umană. Ci să lupte pentru un ideal fie religios, fie patriotic, fie ştiinţific sau artistic, etc.
Când am vorbit de femeia mamă şi soție nu m'am mărginit numai la acest rol al ei. Acestea sunt în primul rând datoriile ei de femeie, este strigătul instinctelor, dar n'am înţeles ca sufletul ei să nu cuprindă şi alte bogății.
Un ideal poate fi şi cel politic, dar nu acela înţeles de cele ce strigă dreptul de vot, cele ce vor să joace şi ele farsa parlamentară, dând mâna democraţiei putrede.
Nu.
Iată o femeie care nu se revoltă, nu cere drepturi egale cu bărbaţii, dreptul de vot, ci luptă: este Margherita Sarfatti.
In Italia de astăzi, unde Mussolini a redus femeia numai la rolul de bună gospodină şi bună mamă, ne admițând participarea ei în viaţa publică, Margherita Sarfatti nu încetează un moment de a lupta pentru Italia fascistă. Numele ei trece graniţele, faptele ei vorbesc şi cărţile sale ne îndrumă pe o cale nouă în artă.
Spiritul din noi, inteligenţa, credințele noastre, nu pot fi îngrădite, nu pot să nu se afirme. Iată pe acest mare stăpân al Italiei, Ducele, ascultând adesea sfaturile Donnei Margherita, care îi este o aliată în lupta lui, o camaradă.
Ea a luptat pentru făurirea unei Italii noi, Italia fascistă de azi şi este una din puţinele femei care au decorația celor cari au participat în marșul asupra Romei.
Fără drepturi, ea şi-a îndeplinit nu numai datoriile ei de mamă şi soţie, ci şi datoriile ce le are fiecare din noi pentru credințele noastre. Cu atât mai mult, Margherita Sarfatii a ştiut în sufletul ei să contopească gingăşia femeii cu dârzenia revoluţionarei. Ea esta mamă, şi-a crescut copiii în crezul ei, este soţie, femeie şi luptătoare.
Astăzi, când idealul i s'a mplinit, ea nu încetează să lupte, ci rămâne camarada de totdeauna a lui Mussolini, rămâne buna propagandistă prin conferințele ei publice ţinute în Suedia, Anglia, America, despre Italia mussoliniană. Şi lupta ei nu-i numai pe acest tărâm, căci în sufletul ei mai sunt şi alte credinţe ce trebue să le servească, ea scrie o carte asupra artei moderne, poeme, o biografie «Ducele», etc.
Iată că nu prin drepturi femeia este egală bărbatului, ci ea poate fi superioară prin felul cum ştie să-şi îndeplinească datoriile de ființă umană, cari datorii nu se rezumă numai la instinctele din noi.
Să nu ne năbuşim credințele, idealurile, avântul de luptă prin strigătul sterp de asuprire, de nedreptate, de egalitate cu bărbatul. Dumnezeu ne-a egalat prin simțămintele înalte sădite în suflet. Să nu renegăm ce suntem, să luptăm dar facla vieţii să nu ne-o stingem în nimicuri.
ICADE
Cruciada Românismului - Anul I, nr 8 de joi, 24 ianuarie 1935
Notă: Născută într-o familie bogată de evrei venețieni, Margherita Sarfatti s-a alăturat Partidului Socialist și a devenit critic de artă pentru ziarul Avanti!, unde l-a întâlnit pe Benito Mussolini. Cei doi au devenit iubiți, iar ea l-a urmat pe Mussolini în mișcarea fascistă și a contribuit la planificarea ascensiunii fasciștilor, inclusiv a Marșului asupra Romei din 1922. Sarfatti s-a convertit la catolicism și l-a apărat pe Mussolini împotriva acuzațiilor de antisemitism, dar a fugit din Italia în 1938, când Mussolini a început să adopte legi antisemite.
Dacă doriți să distribuiți: