Concretizarea noțiunei sport îşi găsește practicianul în persoana lui Mihail Stelescu în 1933, când cu avântul caracteristic tumultului energiei, robustei şi tinereței exuberante ai celor 26 de ani ai săi, în punerea bazei „Legiunei sportive” în programul căreia atletismul — baza tuturor sporturilor — şi apoi jocul cu balonul oval — rugby — formau primele manifestări ale tineretului aderent mișcărei al cărei idol devenise. „Legiunea sportivă” activează oficial chiar dela înființare, răsplătind eforturile marelui inițiator şi promotor prin performanțele și laurii de glorie care n'au întârziat să încununeze de succes memoria defunctului de azi. Neînțelegeri de diferite naturi îl împiedică să desăvârşească opera începută atât de eloqvent, totuși, ideile pe care atunci le pusese în practică cu atâta convingere, nu puteau să se irosească din sufletul acelui fondator şi în noua sa grupare „Cruciada Românismului" în mumărul 52 din 18 Iulie 1935, găsim cristalizat ecoul ce-l călăuzise cu trei ani în urmă, în cadrul articolului, întitulat „Despre sport“.
Rândurile ce vor urma invederează integral puternica și sănătoasa concepțiune a lui Mihail Stelescu despre această noțiune — regeneratoare de energii — a cărui întruchipare era. Fără nici un comentariu, pledoaria sa pune într'o lumină vie cele enunțate până aci.
Iat-o! „Regele vieţuitoarelor de pe pământ, omul, s'a găsit adesea in greaua postură de a-şi disputa supremaţia cu faptele vii înconjurătoare, Și dacă frumusețea spiritului şi înălțimea lui a fost una din preocupările principale ale lui, frumusețea trupului n'a fost nicicând neglijată. Cine poate contesta că o minte sclipitoare într'un trup armonic desvoltat n'a influențat şi n'a stăpânit pe cei din jur. Sănătatea organismului a fost totdeauna resursă inepuizabile spiritului în a se desvolta către treptele cât mai posibile superioare. Iată de ce educația fizică, alături de cea morală şi intelectuală, formează una din pârghiile de bază ale unui om armonic și superior.
Eu trebue să ajungă la o proporție a liniilor, o regularilate şi o forță necesară străbaterei cu uşurință prin intemperiile vieței care nu se desfășoară, mai ales azi, în puf şi căldură odihnitoare.
Sportul e arta înfrumuseţării omului, desvoltării lui fizice. De aci au decurs jocurile olimpice care repugnă unora prin brutalitățile lor. Aceste brutalilăți se datoresc nu sportului însă, ci acelui etern instict de supremație al omului, acelei veșnice dorințe de a învinge — pe care o întâlnim şi pe tărâmul literelor și artelor şi în toate aspectele vieței umane. E drept, penița nu lasă urme fizice, dar cine i le poate contesta pe cele morale? Fiecare armă cu efectele ei.
Aceste brutalități derivă desigur şi din faptul că sportul a fost rău înțeles.
El nu trebue să devină o profesiune. Sportul e o artă şi arta când devine meserie, decade.
Dar despre jocurile sportive şi mercantilizarea lor profesională vom vorbi cu altă ocazie. Azi voim să relevăm spiritul în care invederează „Cruciada românismului" sportul.
EL trebue să fie a treia lege dacă nu cumva prima, de care omul superior trebue să țină seama, după cum spuneam mai sus, alături de moral şi intelectual.
Către ridicarea sportului la această adevărată a lui misiune trebue să tindem şi să nu refuzăm niciodată să ne umplem plămânii când avem ocazia cu un aer bun și curat şi să ne entuziasmăm în fața unor mișcări armonice ale trupului omenesc odată cu cuvântul. Înaintea gândului s'a născut pe lume mişcarea. S'o cultivăm, s'o amplificăm, s'o superiorizăm“.
Iată cum înțelegea Stelescu — sportul —! Iată cum voia el să-l pună în practică în cadrul mişcărilor sale „Cruciada Românismului“. Gloria în veci neperitoare constă şi în spiritul de înaltă înţelepciune pe care l-a dat în coloanele acestei gazete tuturor ramurilor de manifestare sportivă, incepând cu foot-ball-ul, atletismul, boxul și continuând cu ciclismul, aviația, rugby-ul, etc. ca să nu enumărăm decât cele mai principale. Problemele de arzătoare actualitate, printre care „naționalizarea echipei României de footbal” cu promovarea elementelor românești, contribuirea la ridicarea ciclismului prin Cupa donată câştigătorului din „Turul României” 1935, interview-urile luate elementelor de frunte ale sportului românesc, dintre care desprindem: „De vorbă cu Petre Vâlcov, Constantin Stanciu, Gheorghe Albu, Lucian Gruin, Sony Niculascu, Petre Sucilulescu ş. a. — în domeniul football-ului, cu răposatul Vasile Dumitrescu, omul erou al aviației noastre, lista fiind întregită cu ceilalți aşi români din toate sporturile. Care erau scopurile acestor prezentări, altele decât difuzarea în marea massă sportivă a acestei țări a propagandei şi popularizărei naţiunei de sport al cărei aprig susținător a fost?
Campaniile duse împotriva racilelor sportului românesc cu atâta obiectivitate de cei puşi în slujba programului nostru cruciat sunt netăgăduite mărturii ale sprijinului pe care M. Stelescu a înțeles să-l dea sportului din această țară, pe al cărui tineret l-a iubit, îndemnându-l în toate direcțiile. Prin mine, frate Stelescule, primeşte salutul sportiv al întregei falange de sportivi din România în a căror memorie ai fost, eşti şi vei fi mereu făclia eternă a simbolului sportiv.
Virgil Popescu
Cruciada Românismului - Anul II, nr 84 de joi, 6 august 1936
Dacă doriți să distribuiți: