Asasinarea laşe a lui Mihail Stelescu a impresionat nu numai opinia publică românească, ci întreaga omenire. Ziarele străine scriu, în fiece zi, coloane întregi în care descriu grozăvia crimei şi lipsa de energie a autorităţilor. Presa franceză şi italiană duc o campanie foarte violentă, arătând asasinarea lui Stelescu drept o consecinţă imediată a propagandei hitleriste în România.
„GRINGOIRE“ e cea mai mare revistă din lume. Tipăreşte 600.000 de exemplare şi e cunoscută pe tot globul.
N'or fi ştiind ei, Românii, ce se vorbeşte despre România peste graniţe; în schimb, omenirea toată cunoaşte ceeace se petrece în amărâta „Belgie a Orientului”.
Ziarul francez „LE PETIT JOURNAL“, cu data de Duminică 19 iulie a.c., comentează asasinarea lui Stelescu, ca un reflex al hitlerismului în România. D-na Nelia Pavlova, trimisă special, scrie următoarele:
Bucureşti, 18 Iulie. — După ce în 1934, Ion Duca, omul de stat de-o cinste fără reproş, a căzut sub gloanţele unor fanatici din faimoasa organizaţie fascistă „Garda de fier“, iată că doisprezece membri ai aceleaşi organizaţii, acum în slujba hitlerismului, au năvălit într'un spital în care era internat Mihail Stelescu. A fost ucis cu revolverele. Mihail Steleseu fusese membru de vază al „Gărzii de fier“, de care însă se rupsese, respingând politica terorismului şi a asasinatelor
cu revolverul.
38 DE GLOANȚE ŞI 3 LOVITURI DE SATÂR PENTRU UCIDEREA UNUI BOLNAV
Autopsia a constatat că victima fusese ucisă cu 38 de focuri de revolver si 3 lovituri de satâr.
Mihail Stelescu fusese deputat încă de pe câud era student, în 1929, sub guvernul ţărănesc. Era cel mai tânăr deputat din întreaga Cameră pentrucă nu avea pe atunci decât 25 ani.
După asasinarea lui Duca, indignat de politica tovarăşilor lui, Mihail Stelescu demisionează din „Garda de fier“, care şi fu disolvată în urma acelui asasinat. Foarte cinstit, cu o inteligenţă sclipitoare, Mihail Stelescu întemeiase mai apoi o nouă grupare. Şi reusi să se înconjoare de un mănunchiu de intelectuali, printre cari se număra chiar PANAIT ISTRATI. Reuşise să mai câștige şi simpatia celor mai de seamă fruntaşi politici ai opoziției.
Prin ziarul său „Cruciada românismului“, Mihail Stelescu îşi expunea curajos opiniile şi lupta cu înverşunara împotriva foştilor tovarăşi. Urmarea acestei campanii împotriva „Gărzii de fier“ (condusă de doi indivizi siniştri: Codreanu şi Furdui) fu hotărîrea asasinării lui Stelescu de către membrii „gardiști“.
Cu căteva zile înainte de-a intra în spital ca să fie operat l-am cunoscut pe Mihail Stelescu. Cu bunăvoința-i caracteristică, Mihail Stelescu îmi făcu declaraţii interesante, necesare unei cărţi pe care o voiu scrie despre România şi care se va chema: „În țara porumbului şi a grâului de aur".
Sânt covârşită de tristeţe că trebuie să public acele declarații tocmai în împrejurările tragice de azi, — dar le cred necesare tocmai spre a arăta că în fața propagandei hitleriste care face ravagii în această frumoasă țară latină, se mai găsesc tineri români, intelectuali, cari rămân CREDINCIOȘI ideei de LIBERTATE şi CIVILIZAŢIE, simbolizate de Franţa republicană.
DECLARAȚIILE LUI MIHAIL STELESCU
Ne-a spus:
— Mișcarea cruciată se bizue pe muncitori, ţărani şi tineretul intelectual. După asasinarea lui Duca, noi am căutat o nouă orientare socială şi spirituală, în sensul de-a îmbunătăți situaţia nenorocită a României contemporane prin metode autohtone, svârlind la coş doctrinele de împrumut ale partidelor, adică: fascismul, hitlerismul, comunismul.
Să nu credeţi însă că noi aparținem centrelor democratice, zaharisite. Nu vreau să mărginesc mişcarea noastră în tipare fixe; istoria ne va judeca mâine şi ne va catesgorisi după faptele şi ideile noastre.
SÂNTEM PENTRU O INFRĂŢIRE EGALITARĂ A TUTUROR STRATURILOR SOCIALE
1. Pentru desrobirea si umanizarea vieţii muncitorilor, pentru o dreaptă repartizare a salariilor, fixând un maximus şi un minimum de existentă; prin asta vom împiedeca huzureala şi vom desființa nedreptatea strigătoare la cer din zilele noastre când un muncitor se trudeşte pentru o amărâtă de pâine, în timp ce alături exploatatorii se îmbuibează, fără nici o osteneală, cu milioane...
2. Pentru ridicarea spirituală a poporului. Intr'un cuvânt, pentru muncă, cinste, adevăr.
Noi împărţim pe oameni în buni şi răi, fără să le cerem pentru asta certificatul de naționalitate. Noi sântem pentru un comandament unic, fiindcă un singur cap solid, bine echilibrat, poate să conducă o ţară mai bine decât 10.000 de capete alese prin voturi măsluite şi care se bat toate după locul întâi.. Asta nu înseamnă că sânt un partizan al dictaturii. Democraţia, la fel ca şi Dictatura, nu e decât o funcţiune. De pildă: pentru mine, Mazaryk este bun dictator pentrucăc în loc să ordone, sfătueşte; în timp ce Stalin e un rău democrat, fiindcă în loc să sfătuiască, ordonă.
Eu dispreţuesc pe acei politicieni care-şi ucid duşmanii spre a se descotorosi de adversari. Fiindcă aceasta dovedeşte o slăbiciune şi dusmanii sânt acei cari ne dau puteri. Adversarii loiali pot deveni, într'o zi, colaboratori buni. Avem destule exemple în direcţia aceasta: Regele George al Greciei şi Venizelos; Leon Blum şi Marcel Cachiu.
SUNT IMPOTRIVA APROPIERII ROMANO-GERMANE
Pe tărâmul politicei externe, sânt împotriva vreunei apropieri româno-germane, cu toată propaganda intensă ce se duce în ţara mea. Visul Germaniei este transformarea Ucrainei în colonie germană. Ori, acest vis nu se poate realiza decât printr'un coridor ce-ar lega Germania de Ucraina; iar acest coridor va trece, OBLIGATOR, pe tărâmul ţării mele. ŞI ASTA NU TREBUE SĂ SE ÎNTÂMPLE NICIODATA. Nu putem să uităm că Franța este aceea care a ajutat la înfăptuirea României Mari.
Nu se poate cumpăra cu aur sângele soldaţilor francezi şi români, risipit frăţeşte pe câmpiile noastre de bătălie, pentru libertatea celor două popoare.
Deasemenea, în Franţa nu trebue să se mai creadă că sentimentele noastre sânt în funcție de împrumuturile făcute de guverne. Dimpotrivă, vreau ca Francezii să ştie că în România se află o generaţie nouă care n'are nimic de-a face cu anumiţi „escroci“, cunoscuţi sub numele de români. Şi că noi iubim Franţa, în virtutea sângelui, na a banului.
Aceste declarație ale lui Mihail Stelescu, victima barbariei naziste, îmi readuc în minte figura unui alt om cinstit, CONDORCET, şi care, necedând teroriștilor dela 1894, s'a sinucis scrind următoarele:
„Ei mi-au spus: alege între a fi un asupritor sau o victimă. Am îmbrățișat suferinţa, lăsându-le lor crima“.
Cu Mihail Stelescu dispare una din cele mai interesante figuri ale României celei noui. Vulcanic, pasionat, devotat iubirei de Patrie și prieteniei cu Franţa, Mihail Stelescu simbolizează generația tânără, a intelectualilor, care se opun cu dârzenie barbariei fasciste într'o Europă îmbătrânită. Câtuşi de puţin, sângele - acestui mare român, nu s'a risipit pe degeaba.
Nelia Pavlova
N.R.: D-na Nelia Pavlova are dreptate. Sângele lui Mihail Stelescu chezăşuește cumpătarea şi constructivismul tineretului cruciat, pus pe muncă şi omenie, nu pe crimă şi ignorantism.
Cruciada Românismului - Anul II, nr 83 de joi, 30 iulie 1936
Dacă doriți să distribuiți: