Mobilul unei „dispozitiuni“ — fie ea chiar ministerială — devine susceptibil de interpretări diverse și comentarii, câtă vreme majoritatea dela care emană nu ține de a sa datorie să-l precizeze şi sublinieze. Utilitatea practică a unei astfel de dispozițiuni este greu intrevizibilă, cecace dă naştere la scepticism, îndoială şi felurite întrebări în răndurile celor ce este lansată.
Credem că nu greşim prea mult față de forurile noastre conducătoare când susţinem că măsurile luate în toamna anului trecut, de a supune unui examen de limba română toți funcționarii publici minoritari din jud. Timiș (poate și de aiurea) au ceva asemănător (dacă nu prea mult) cu cele ce spuneam mai sus. Si de am comite chiar, momentan, o greșală în susținerea afirmațiunilor noastre, timpul — acest jude imparțial — nu va pregeta totuşi să scoată adevărul la suprafață.
700 (șeaptesute) de minoritari din întreg județul Timiş au luat drumul spre Timisoara în toamna anului 1934 spre a proba, în fața unei Comisiuni, în ce măsură şi-au insuşit limba românească și cunoștințele necesare funcțiunei ce dețin de atâția ani în România intregită.
Dar, aci e chestiunea: se urmărea, prin acest examen, verificarea capacității personale reclamate de slujba în care se găsesc sau o însușirei limbii faţă de care poate n'au ezitat funcționărașii noșiri s'o lase mai domol?
In primul caz, severitatea dispozițiunei ministeriale (căci să se ştie: circulara Ministerului conține termeni cât se poate de drastici) ar fi o palmă sdravănă pentru romănașii din comisiunile de pe lângă fiecare instituție publică, în a căror sarcină cade aprecierea aptiludinilor nouilor - și viilorilor funcfionari; deci este vorba de un examen de admitere obligatioriu pentru toți viitorii funcționari de Stat.
In al doilea caz s'ar constata clar rezultatul toleranței oficialităţii românești de 15 ani încoace.
Rezultatul examenului ne pune însă în o şi mai grea dilemă: din 700 candidaţi numai 100 sunt respinşi.
(Se vede că severitatea celor de sus a prins grozav de mult în rândul subalternilor: din comisia examinatorie, tot reprezentanți ai guvernului şi aceştia!)
S'o fi scandalizal Ministerul la primirea raportului? Poate. Dar mai grozav s'au aprins cei 100 respinşi, cari au şi conteslat examenul.
Motivul? Ei susțin sus şi tare că știu mai bine româneşte decât unii confraţi ai lor (cărora la spune pe nume), cari au promovat examenul cu nota 8 și 9.
Ceeace ar veni, cu alte cuvinte, că dumnealor s'ar cam îndoi de buna dreptate şi cinste a examinatorilor.
Cât de mult adevăr conține plângerea lor ne-o spune a doua circulară ministerială de acum câteva zile numai, care dispune ţinerea unui nou examen pentru toți cei ce au obținut nota sub şapte la primul examen.
Examenul s'a ținut. Rezultatul însă, nici azi nu se știe precis, se cam tăinuește. In tot cazul, Comisia a fost drastică de astă dată, se vorbește de un 90 la sută respinşi, fără ca cei în cauză să desmintă această cifră.
Dar ce se face cu cei respinşi precum şi cu locurile lor devenite vacante? Au fost trimisi în faţa Comisiei de disciplină pendinte de Minister. Aceasta însă a găsit nimerit să-si decline competința şi să-i defere Comisiei disciplinare de pe lângă fiecare Instituție unde funcţionau cei în chestiune.
Credeţi că aici li s'a făcut ceva? Nimic, absolut nimic.
Dispoziţia ministerială a avut doar aspectul unui nor care, producându-se de tună, se împrăștie și dispare, pentruca razele solare să îmbrățișeze din nou întreg văzduhul.
Cei 700 de minorilari continuă să funcţioneze... si încă nestingheriți de nimeni şi cu nimic.
VALERIU CRÂȘMARIU
Cruciada Românismului - Anul I, nr 22 de joi, 9 mai 1935
Dacă doriți să distribuiți: