Imi promisesem să nu mai pomenesc în articolele mele numele d-lui Corneliu Codreanu. De ce să umblu cu noroi? Voi rămâne murdar pe mâini.
Dar mă văd silit, acum când atâtea lucruri cer un cuvânt clar şi răspicat, să mă ocup de persoana acestui domn.
Un altfel de fapt mă îndeamnă să scriu rândurile de faţă.
Să nu se înteleagă prin aceasta că d. Codreanu ar schimba istoria.
Nu tocmai. D-sa va dispare în anonimatul din care a ieşit fără rost, conformându-se dictonului: „Fiecare pasăre pe limba ei piere“.
Dar să venim la fapte.
In campania pe care am început-o încă de când trăia Mihail Steiescu, pe care azi o ducem cu tot curajul pentru demascarea unei nulităţi poleite, pentru a dărâma un chip de lut, am reuşit.
Am reuşit să facem pe toţi să vadă ceeace noi am văzut dela început.
Dar viaţa are surprizele ei, iar noi ne lovim azi de un fapt în adevăr neaşteptat, credem ultima piedică în această luptă curagioasă de demascare.
Anume, ni se opune următorul argument:
"Este Codreanu cum ziceţi d-stră, dar a reuşit să sintetizeze în persoana lui aspiraţiile viitorului nostru, quintesența naţionalismului românesc, și e singurul capabil să realizeze practic acest naţionalism".
O frază pe care o rostesc mulţi ca ultim arugment, ca supremă ezitare.
Am înțeles pericolul ce-l prezintă această greşită judecată abia atunci când am auzit-o şi din gura unui om, șef de grupare tânără, om care mi-a făcut impresia certă a cinstei si caracterului.
Deci la astfel de oamenim judecata poate admite acest raţionament atunci lucrul este grav.
Prea grav, pentrucă el dă naştere unei mentalități profund greşite, periculoase pentru viitorul acestei ţări, pentrucă falsificându-i morala îi va falsifica politica, adică instrumentul de realizare al unor idei generoase de bine și
frumos.
E ştiut că pornind dela o premiză eronată, vom ajunge la o concluzie falsă.
Cine gândeşte altfel falsifică logica, adică însăşi fundamentul raţiunei.
Care este greşala naţionalismului în cazul nostru?
În primul rând, Codreanu nu sintetizează în această ţară aspiraţiile viitorului unui neam, căci nici când viitorul României nu a stat în persoana cuiva. Ar însemna că odată dispărută acea persoană, ţara noastră ar dispare la rându-i. Ori unui neam nu-i este nimeni indispensabil. Apoi, niciodată aspiraţiile românismului nu au fost crima și teroarea. Din contră, românismul este sincer, deschis şi îngăduitor.
El este desigur hotărît şi puternic. Dar asta nu înseamnă că poartă stigmatul rușinos al asasinatului.
Quintesenţa naţionalismului românesc este un trădător al Profesorului A. C. Cuza, un trădător al celor ce şi-au dat sângele pentru el, şi ceiace este si mai grav, un dezertor la inamic în timp de răsboi.
Aceasta să fie, oare, oglinda naţionalismului nostru?
Să răspundă aici acei legionari ai căror părinţi albesc câmpurle dela Mărăşeşti.
Capabil să realizeze practice acest naționalism? Cum? Un om cu mâinele pătate de sânge este omul salvator de neam?
Ce a realizat până azi, ca să putem să sperăm că va realiza mâine?
Morminte! Asta au făcut-o și strămoșii lui.
Tabere de muncă? Da, dar când dispui de fondurile ministerului de Interne nu e nevoe să fii omul providenţial. E deajuns să fii vătaf.
Biserici?
Prefăcătorie de francmason. Credinţa se ciopleşte în suflete, nu în piatră.
Când pui crucea în aceiaşi mână în care pui pistolul, eşti un duşman al religiei creştine pe care pretinzi că o aperi.
E o tactică abilă de a discredita conformându-se dispoziţiilor francmasone.
Ce-a mai realizat?
O mistică! Da! Pentru un grup restrâns de oameni simpli şi naivi, cărora le-a impus figura studiată minuţios în oglindă.
Pentru alt grup de lichele interesate, ea se reduce la un frumos aport sunător.
Ce nu face omul pentru o bucată de... caşcaval în perspectivă?
Iată suportul acestei mistici, teatru pe deoparte, prostie şi interes de altă parte.
Acesta este omul. Lumea a început să-şi dea seama de acost lucru şi vine cu această ultimă ezitare, înainte de a-l arunca în lada cu gunoi.
Ei bine! Nu!
Acest om nu va realiza nimicm iar politica lui este greşită.
O mişcare, cu atât mai mult un om, nu poate avea la bază imoralitatea, oricât de frumoasă ar fi faţada, oricât de atrăgătoare manifestările.
Scuturaţi mentalitatea bolnavă că răul poate să cadă la 'nvoială cu binele.
Intre aceste două noţiuni, între morala binelui şi a răului, nu poate îi compromis.
Ele sunt şi vor rămâne etern dușmane, pe baricade adverse şi vor lupta până la definitiva îngenunchere a uneia din ele.
Dacă va cădea binele, atunci omenirea va vedea triumful răului şi va asista neputincioasă la propria-i prăbuşire.
Dacă va cădea răul, atunci lumea va vedea cu bucurie răsăritul unei epoci de aur şi va porni drept si hotărât în drumu-i spre perfecțiune.
In lături deci cu actuala mentalitate bolnavă.
Priviţi răul fără teamă şi loviţi-l cu arma de neînvins a Adevărului.
Numai așa vom făuri neamului acestuia un viitor demn, un loc de frunte între popoarele pământului, iar noi nu ne vom cobori în mormânt sub stigmatul lașităţii şi sub povara distrugerii propriului nostru neam.
Vasile C. Dumitrescu
Cruciada Românismului - Anul III, nr 98, Crăciunul anului 1936
Dacă doriți să distribuiți: