Dreptatea este integral de partea lui Mussolini dela începutul problemei italo-abisiniene, dar rolul european pe care-l joacă şi pe care-l va juca Ducele, începe la încheerea tratatului naval anglo-german.
Ascensiunea vertiginoasă a lui Hitler a dat englezilor serios de gândit. Trecând, ca permanent în istorie, peste orice sentimente de amiciţie sau tradiționale sau de recunoștiință faţă de tonele de sânge vărsat pentru el, în special
de alţi pioni, numiți la nevoe aliați, Albionul perfid, alias Shyloc din City, a încheiat repede, repede, ignorând Parisul, faimosul acord naval cu „Hunii de eri“.
Desigur, les affaires sont les affaires. Dar și aci, ca de multe ori, „moralilatea” a dat Albionului automat riposta.
Francezii au văzut că față de tendințele predominatoare ale națiunei germane hitleriste, tratatele prăfuite nu mai sunt garanţii suficiente.
Austria nu ar fi fost decât o etapă pentru planurile expansiunei germane spre Sud. Atunci, în mod automat, interesele franceze sau identificat cu acele italiene, nu numai în Basinul mediteran, dar şi în menținerea echilibrului de forțe în Europa.
Avem deci acum un bloc bine sudat din cauza marilor interese comune, franco-italian.
Dacă Anschlussul se va face, acest bloc va deveni şi mai bine cimentat.
Despre posibilităţile Italiei de a duce la bun sfirșit o acțiune militară, pe un front sau chiar pe două, chiar pe timp mai îndelungat, mulți sunt sceptici din motive financiare.
Să naibe nici o grije. Italia dispune de bani suficient de mulți iar materiile prime necesare le va găsi oricând, cu bani buni, pe cari îi va găsi în abundenţii.
Mai se găsesc bani şi in afară, de Londra şi New-York şi la Paris.
Până unde va merge șantajul britanic cu amenințarea închiderei canalului Suez?
Cu tot aurul acumulat de secole şi cu tot formidabilul Intelligence Service cu care a împânzit lumea, englejii ştiu bine că dacă ar întinde coarda, s'ar pune imediat problema şi în Egipt și în Indii.
Gandhi mai trăieşte!
Deci, spre calmarea dușmanilor fascismului, curând se va evidenţia şi mai clar grandioasa personalitate a lui Mussolini.
Roma este deja de câțiva ani un centru politic de mâna întâi.
Acum Mussolini, iar prin blocul italo-francez consolidat tot de Mussolini, Ducele va rămâne multă vreme arbitrul echilibrului european.
Germania, nolens volens, se va orienta, lăsând la o parte justificatele pretenţiuni coloniale, spre Est.
Ce face și va face România?
Ceeace trebue să facă un stat mic, adică să profite unde poate, lăsându-și toate posibilitățile deschise, însă fără utilizarea stiletului contra celora cari au făruit-o.
Această concepție, oportunistă dar şi morală, este din fericire impărtășită de acei doi oameni cari mai au multă vreme un rol istoric de îndeplinit in România.
D-nii Titulescu şi luliu Maniu.
SERGIU LECCA
Cruciada Românismului - Anul I, nr 41 de joi, 19 septembrie 1935
Dacă doriți să distribuiți: