Mulţi îşi inchipue după o primă analiză, că politica agresivă dusă de d. Mussolini faţă. de primitivul şi paşnicul popor abisinian, este inspirată numai de considerente de prestigiu internaţional sau de necesitatea unei diversiuni de care ar avea nevoe regimul fascist.
De fapt motivele adevărate sunt altele.
În primul rând, prestigiul internațional al Italiei Mussoliene nu are nevoe de fapte răsboinice în Africa, pentru întimidarea unor anumite Mari Puteri şi nici regimul mussolinian nu are nevoe de vreo diversiune războinică în afară, pentru paralizarea unor puternice curente anti-fasciste în Italia, deoarece aceste curente nu există.
Populaţia Italiei fiind în creştere puternică, anual circa 600.000 de italieni nemai putând fi hrăniți în mod normal de solul italian, Ducele are nevoe de teritorii noui. Dacă geologii italieni, dat fiind că subsolul abisinian nu a fost niciodată explorat, au anumite indicaţiuni care au contribuit poate în parte la hotărârea definitivă a lui Mussolini de a căuta acolo debuşeuri pentru surplusul populației italiene, aceasta nu este decât un detaliu.
Motivul adevărat, trebue căutat în Germania. Ultimii doi ani au dovedit cu prisosință, că toate conferințele şi pactele internaţionale nu constilue un obstacol serios pentru un popor sănătos şi puternic aflat în plină ascendență cum este poporul german. Cu toată opoziția violentă, dar platonică, din parlea marilor puteri, Germania a devenit din ce în ce mai independentă.
Problema supra-populaţiei este şi mai acută în Germania. Necesitatea obținerii de colonii redevine pentru Germania o chestiune vitală. Au Englezii şi Francezii vre-un interes să retrocedeze Germaniei vechile colonii?
Desigur că nu, astăzi mai puțin ca oricând. Aci a intrat în acțiune prevederea politică a lui Mussolini.
Soluționarea problemei coloniale pentru Germania ar fi putut fi găsită printr'o înțelegere franco-britanică, prin care s'ar fi lăsat eventual Germaniei mâini libere în Abisinia.
Odată Germania, cu un picior în Abisinia, al doilea act ar fi fost necesitatea unei baze permanente în Marea Adriatică, deci soluționarea definitivă a problemei auslriace, în sensul dorinței germane. Iată considerentele adevărate a politicei ilaliene în Abisinia.
Pare-se că hotărârea lui Mussolini pentru cucerirea Abisiniei va intra foarte curând într'o fază activă. S'ar fi trimis, chiar, o armată puternică de circa 200 mii oameni, prevăzută cu tot utilajul ultra-modern. Comandantul forțelor expediționare ar fi desemnat în persoana Generalul Grazziani, cunoscut din Tripolitania pentru energia sa excepțională.
S'ar fi luat şi toate măsurile, dat fiind lipsa de apă în Abisinia, pentru o bună aprovizionare a forțelor expediţionare italiene.
Desigur că, operațiunea militară pentru cucerirea unui teritoriu accidentat cu suprafața de circa 1.200.000 km pătrați, fără căi de comunicație, va întâmpina dificultăți mari.
Afară de importante sacrificii băneşti nu trebue uitată distanța între porturile italiene şi coasta de nordest a Africei și nici faptul că tranzitul obligatoriu italian este prin canalul Suez adică printr'o sferă controlată de Imperiul Britanic. Afară de taxa de 5 franci aur de cap de om percepută pentru trecerea canalului Suez de către autorităţile engleze, de văzut ce atitudine va lua în ultima oră „Albionul” în legătură cu interesul vital a Imperiului Britanic în Egipt, deoarece isvoarele Nilului (un eventual control al fluviului) sunt situate pe teritoriul abisinian.
Apelul Abisiniei la Liga Naţiunilor, a cărei membră este incă din 1923 nu va împiedica acţiunea lui Mussolini, care pare foarte hotărât să atingă prin subjugurea Abisiniei cele - două țeluri indicate mai sus.
Sergiu Lecca
Cruciada Românismului - Anul I, nr 30 de joi, 4 iulie 1935
Dacă doriți să distribuiți: