«Să nu ucizi» a spus Domnul nostru Isus Hristos. Împotriva voinţei lui Dumnezeu, mai mulţi teologi, împinși de diavol și de doui oameni ucigași, de Zelinky Codreanu şi de Cantacuzino, au omorât pe un creştin nevinovat, pe Mihail Stelescu.
După crimă a venit însă desmeticirea şi cu ea, mustrarea de cuget. De un an de zile de când au omorât, cei zece ucigaşi ai lui Mihail Stelesru nu mai au un pic de linişte. Sunt, mai cu seamă îngrozitoare pentru ei, nopţile. Sunt chinuiţi de vedenii înspăimântătoare. Le apare în somn chipul blajin al celui pe care l-au ucis. Torturaţi de apăsarea omuciderii pe care au săvârşit-o, ucigaşii lui Mihail Stelescu au ajuns nişte umbre de oameni: cu cearcăne vinete împrejurui ochilor, cu fețele supte şi palide.
La judecarea lor, când au ajuns să-şi spună ultimul cuvânt, cei zece ucigaşi au isbucnit în plâns. Era plânset desnădăjduit de oameni care se căesc amarnic că au făcut ceiace au făcut.
Mustraţi de cuget, ucigașii au plâns cu căinţă amarnică şi din plânsetul lor disperat se putea înţelege cât de mult îi apasă pe suflet că au călcat porunca lui Dumuezeu: «Să nu ucizi!»
Cruciada Românismului - Anul III, nr 100 din 9 mai 1937
Dacă doriți să distribuiți: