- Răspuns d-lui D. V. Barnoschi
În Martie trecut am primit o invitaţie din partea d-lui Barnoschi, ca să ascult conferinţa d-sale despre „Națiunea Europeană”. Cauze independente de voinţa mea m'au făcut să lipsesc, cu toată curiozitatea ce-mi insufla titlul conferinţei. Mai târziu am primit din partea d-lui Barnoschi, conferinţa tipărită cu următoarea dedicație: revistei „Cruciada Românismului”, care ar fi poate datoare să-şi spuie părerea asupra acestei chestiuni. Cu acest gând am invitat-o şi la conferinţă. Omagii. D. V. Barnoschi”.
Desigur, am fost foarte fericit să am conferinţa ca să o pot discuta, mai ales că animă o ideie așa de îndrăzneață. Dedicația d-lui Barnoschi mă obligă și mai mult.
Da, „Cruciada Românismului” e datoare să-şi spuie părerea asupra "Natțunii Europene”.
Națiune Europeană?!
Dela început această denumire e falsă. Ea nu va putea exista decât atunci când aceiaşi limbă, aceleaşi obiceiuri, acelaș ideal, aceiaş credinţă ar anima pe toţi Europenii.
Dar cum s'ar putea înfăptui minunea aceasta? In „seră”, spune d. Barnoschi.
Oricât ar pleda d-sa despre căldura unei idei, încă n'am ajuns acolo ca să fabricăm națiunile în eprubetă.
E frumos, e superb visul d-lui Barnoschi. Şi noi, aceştia dela "Cruciada” ne plecăm în faţa umanismului Erasmic şi visăm si noi, ca toţi oamenii, o omenire mai bună, mai pașnică, o dorim chiar şi în sensul acesta și milităm, căutând să innobilăm românismul, să-l ridicăm la o treaptă de înaltă accepțiune universală.
Dar dela acest vis frumos, dela această tendinţă pentru mai târziu, până la concluziile conferinţei d-lui Barnoschi e o mare diferenţă.
D. Barnoschi pledează în conferinţa sa ideia formărei unor State Unite ale Europei, care să aibe un preşedinte în persoana d-lui Masarick, statele putând rămâne în forma lor actuală, chiar regate, zice d-sa.
Vice preşedintele Europei ar fi Nicolae Titulescu, căruia în toată conferința i se aduc laude neprecupeţite, socotit fiind ca liderul principal al „Naţiunei Europene”.
Aceasta este, în rezumat, teza conferinței.
Am citit cu atenţie conferința şi am rămas uimit că d. Barnoschim care se ridică contra „naţionalismului șovin” al statelor europene, admite totuş un patriotism de eprubetă şi lipsit de orice rațiune de a fi. Să citim din dl. Barnoschi:
„Astfel se va aşeza o cumpănire între continente. Pământul să fie împărţit între patru patriotisme, cari să-şi facă echilibrul, până se vor înfrăţi ia rândul lor sau până ce învrăjbirea le va duce la războiu. Dintr'un războiu între continente, cu puteri aproape egale, Europa poate eşi ea învingătoare. Și, la urma urmei, mai bine să piară apărându-şi civilizaţia, apărând adică cea mai nobilă civilizaţie a pământului, aceia care se cuvine (sic!) să-i dea directive spirituale, decât să ajungă o Africă robită și împărțită în zone de influenţă ale Americanilor şi Niponilor...”
Citind conferinţa, la orice m'aşteptam să găsesc, dar un asemenea paragraf care să pledeze tocmai inutilitatea unei
Națiuni Europene, nu m'așteptam.
Iată deci finalul gândirii creatorilor apostoli din stratosfera umanităţii. Un patriotism continental. Un răzbuiu, aşa, ceva mai simţitor, nu fleacuri ca până acum.
Adică va crede d. Barnoschi că o să convingă pe ţăranul român sau pe cel mat fin intelectual că ar fi absurd să moară pentru patria lui şi sublim dacă s'ar jertfi pentru Europa. În definitiv ce e Europa? Câteva mii de kilometri pătrați în plus de pământ.
Nu, d-le Barnoschi, fiecare e legat de pământul ţării lui, nu fiindcă e stătuleţ sau Europă, ci fiindcă în pământul ţării lui chiar cât o Belgie de mică, odihnesc de veacuri rămăşiţele evoluţiei fiecărui popor, pământul s'a spiritualizat, aşa cum vrei să faci d-ta cu graniţele. Pământul țării mele e postamentul unei civilizaţii pentru care generaţie după generaţie s'a jertfit şi se va jertfi în tendinţa superiorizării şi ridicării către înţelegerea divină a vieţii.
Deci, d. Barnoschi ne invită la o Națiune Europeană ca să ne măcelărim mai bine, să ne înfrățim mai multi ca să ne putem urî mai mulţi.
Mare deziluzie pentru mine, care am crezut că voiu citi cuvintele unui profet Erasmic.
Panait Istrati vedea şi el pacea şi iubirea pe Pământ. Dar el era așa cum îi spunea d. Barnoschi „încarna năzuința”. Istrati vedea unirea oamenilor şi milita pentru ea şi a suferit pentru ea batjocură şi ură și a murit iubind oamenii, aşa cum i-a iubit Isus. Idealul creştin, iată pacea pe pământ.
Nici Pax Romanum, nici Pax Europa, nici Pax Titulescu, ci Pacea Creştină. Către acel grad de înţelegere superioară să ne ridicăm. Nu naţiunile sunt de vină că există războaie, după cum nu familia e de vină că există crime între oameni. Ci omul rău, instinctul ne dominat, ne educat.
Naţiunile sunt o realitate știinţifică si oricât de poeți am fi, punem unii sufletele, decât numai în jurul unei flacări supraomenești și aceasta e Credinţa, dar aci, oricâtă genialitate politică îi recunoaştem si noi d-lui Titulescu, nu e rolul său, nici al d-lui Barnoschi.
Apoi părerea noastră asupra d-lui Titulescu e diferită de a d-lui Barnoschi. Titulescu, pentru noi, este un mare român, care luptă pentru apărarea întegrităţii ţării sale si pentru câştigarea unui cât mai mare respect în concertul celorlalte state. Că propovădueşte pacea, o face în interesul ţării şi denotă și o superioritate dacă o face în interesul Europei,
Dar atunci când Ungaria amenință cu înarmarea, d. Titulescu a declarat ferm la Londra cu acel superb instinct de conservare al naţiei: „Dacă Ungaria imită Germania, noi, Românii, ocupăm Budapesta”. Iată ce uită d. Barnoschi să citeze în conferinţa d-sale.
Eu îl înțeleg pe d. Barnoschi.
Uitând probabil, în sala „Dalles", unde a ţinut conferința, tot ce este înconjurător, a pornit cu distinsul său talent scriitoricesc, ca Pegasul printre stele. A uitat că pe suprafața Europei există un Stalin, un Hitler, un Duce, o Austrie frământată, o Ungarie revizionistă, n Jugoslavie în ceartă cu Italia, un Memel si câte alte dedesubturi urâte, murdare, cum vreţi, dar care există.
Și atunci, în loc să-ţi injectezi neamul cu virusul rezistenței pentru a nu deveni sclav teutonic sau mujic sovietic, e o crimă a-l dopa cu morfina unor iluzii bolnăvicioase și naive în construcția lor.
Să mă ierte b. Barnoschi că spun „naive”, dar citez sfârsitul conferintei care acum ne mai păstrându-și pateticul unui final de vorbire ce a mers graduat şi a smuls aplauze involuntare sălii, poate fi analizat și judecat la rece.
„Termin cu o proorocire”, spune d. Barnoschi:
„Domnul Titulescu va fi cel dintâi care va prinde clipa psihologică pentru începutul dezarmării efective şi totale. Într'o bună zi va spune „Noi, cei şaptezeci de milioane dela Praga la Ankara, dezarmăm. Bugetul armatei îl împărţim Instrucţiei, Higienei, Agriculturii. Veniţi să ne cuceriţi, vecini si mari puteri... Dar nu o veţi putea face, cu toată putința voastră materială, deoarece pentru așa ceva, trebue măcar umbra unei autorităţi morale, pe care de azi înainte nimeni nu are să o mai aibă în Europa...
„Și a doua zi toate statele vor păşi la dezarmare.. Europa va fi unită... Masaryk preşedinte la Geneva... iar Titulescu vice președinte şi succesorul aclamat de Europa recunoscătoare”.
Ce usor transformi d-ta lumea, d-le Barnoschi, așa, într'o singură sedinţă la Dalles”. „Dar bietul Mussolini, o vrea el oare să cedeze să fie condusă Europa de Români?
Asa cum spui d-ta cu Titulescu succesor mai că devin şi eu adept, căci ce dracu, români suntem, m'o face şi ne mine ceva pe acolo pe la Geneva...
Iartă-mă, d-le Barnoschi, dar așa cum concepi d-ta Națiunea Europeană e o copilărie.
În primul rând, Națiune Europeană nu există, nu poate exista.
În al doilea rând, ar fi să înjosim umanitarismul Erasmîc dacă l-am concepe în forma d-tale.
Ți-a mai spus d-tale odată Istrati că te aprinzi prea mult de „oameni”, si d-ta jurai că: „Aşadar, să nu ai teamă, chiar pentru a servi cu totul șefului politic ce mi-am ales, n'am să fiu nevoit să-mi trădez cărvunarii”.
Și totuș.. Azi însă trădezi un vis frumos care e altul decât așa cum îl vezi d-ta, aservindu-l unei ființe omenești.
Lasă Europa d-le Barnoschi, vino lângă noi să ridicăm această ţară, s'o unificăm sufletește, aşa cum nu este.
Să ridicăm românismul la un nivel superior, să devină prin civilizaţia lui, prin cultura lui, prin geniile lui farul de lumină pentru o lume viitoare, o lume creştină, un imperiu al frumosului creat nu de fantoşe umane, ci de avântul clocotitor al unei spiritualităţi superioare și divine, care va îngenuchia pe plaiuri şi pe munți, pe văi şi pe dealuri noroadele Pământului într'o înfrățire creştină, singura înfrățire posibilă.
MIHAIL STELESCU
Cruciada Românismului - Anul I, nr 25 de joi, 30 mai 1935
Dacă doriți să distribuiți: