Pentru regenerarea societăţii şi umanizarea vieţii colective Mihail Stelescu şi-a făcut din idee un cult, din dorința de mai bine, o religie a omului şi pământului. Inţelesese ca nimeni altul că putredul libertinaj din organizaţia publică şi politică dela noi nu se datoreşte decât lipsei de scrupul din partea guvernanţilor, cari nu gândesc decât la ei, massele multe şi felurite ale mulţimii peregrinându-și viața în aceiaşi sfântă liniște a mizeriei deplânsă şi neconsolată de nimeni.
Acestor forme de trăire, Mihail Stelescu opunea un regim nou de solidaritate şi armonie în care munca, cinstea şi adevărul să devie virtuţi consfinţite prin drepturi şi îndatoriri față de orice individ.
Evoluţia culturii, referindu-ne chiar la ştiinţa dreptului public, confirmă această fază înstituţianală a societăţii în care viaţa privată să fie slujită şi ajutată în cadrul unor legi de armonie şi umanitate.
Criza inexistenții unui Stat politic şi economic sprijinit pe o puternică forță a realităţii româneşti se vede din însăși lipsa unei structuri organice care să mulţumească nevoile colective. Mihail Stelescu aducea un fond și un suflet curat românesc în tot ce putea să substituie putregaiului venal, ipocrit şi abject de aiurea.
Numai aşa vedea el o regenerare. Intelectualii, muncitorii şi plugarul să-şi întindă mâna călduros şi să sărbătorească hora mare a înfrăţirii, scormonind deopotrivă de fanatic cenușa din care fiecare-şi câştigă bucata de pâine dospită la cultul acelui copac uriaș al românismului.
Realist și reformator, Mihail Stelescu era transfigurat de nevoile religii împământenite de marii revoluționari ai epocei în pământurile natale, dar niciodată nu le-a socotit potrivite şi eficace să fie altoite pe trunchiul unui popor destul de tânăr şi viguros ca să-şi creeze sigur morala constructivismului său.
Detesta orice act de teroare, de crimă şi profanare. La nevoile noastre, Mihail Stelescu recomanda o forță vitală cu caracter specific local pornită din inima creerului și această forţă n'o vedea decât în românism.
Românismul pentru Mihail Stelescu, acest Horia al anului 1936, avea o semnificaţie deosebit de aleasă, înglobând pe toţi acei români conştienţi de naționalismul lor pur românesc şi eliminând toate rezidurile cari fac din această idee o simplă marfă de vânzare.
Năvalnic şi clocotitor, Mihail Stelescu nu s'a adăpat niciodată din mituri şi legendă. Hotărit în acţiune şi matur în gândire se apropiase atât de mult de filonul constructivismului d-lui C. Rădulescu-Motru, încât opera marelui filozof român devenise o evanghelie a lui care l-a ajutat la desăvârşirea doctrinei — Cruciadei Românismului.
Această doctrină va rămâne mărturie neclintită în calea generaţiilor viitoare, arătând lumii în ce măsură acest tânăr revoluţionar al pământului românesc a fost un mare vizionar, dublat de un mare realist şi reformator.
Emil Vora
Cruciada Românismului - Anul II, nr 83 de joi, 30 iulie 1936
Dacă doriți să distribuiți: