Ziarul „Epoca“, întemiat de de marele patriot Nicolae Filipescu și condus cu destoinicie și curaj de fiul său, de d. Grigore Filipescu, publică în numărul de Miercuri, 28 Aprilie, sentința pronunțată în procesul asasinării lui Mihail Stelescu și un comentariu, pe care le reproducem.
Cititorii noștri vor prețui cucuvintele care vin dela „Epoca" drept unele care vin „din casa celor mai atenți partizani ai ordinei și ai intereselor naționale".
*
S’a pronunțat sentința în procesul asasinării lui Stelescu.
Au fost condamnați la munca silnică pe viață: Ion Caratănase, Iosif Bozantan, Ștefan Curcă, Ion Pele, State Gr. Ion, I. Atanasiu, Gavril Bogdan și Vlad Radu.
Au fost condamnați la zece ani muncă silnică: Ștefan Georgescu și Ion Trandafir.
*
...și totuși nu fără o dureroasă strângere de inimă am primit știrea. (Rugăm cenzura să binevoiască a scuti aceste rânduri de vigilența ei. Noi știm mai bine decât domnii cenzori ce trebue spus și ce nu. Iau gâtuire vorbei reținute
și cântărite, pornind dela noi, adică din casa celor mai atenți paznici ai ordinei și ai intereselor naționale, nu poate duce decât la un singur rezultat creăterea atmosferei a cărei risipire se urmărește).
Da, cu dureroasă strângere de inimă am primit sentința condamnării la munca silnică pe viață a celor opt asasini a lui Stelescu.
N’așteptam această sentință?
Ba da.
N’o doream?
Ba da.
Și nici măcar față de faptă, pedeapsa nu ni se pare prea grea.
Cine ucide trebue să știe că răspunde cu viața lui.
Dar cei cari intră în ocnă pentru a nu mai eși de acolo sunt tineri. Viața le surâde. Ar fi putut fi luptători harnici în slujba țării. Nu se poate să nu fie strângere de inimă și cutremurare în fața acestor înmormântați de vii.
Și nu se poate, în aceste momente de tristeță, în fața inevitabilului, să nu ne gândim și la siniștrii vânturători cari și azi încearcă să alimenteze atmosfera violenței și a asasinatului.
Lor puțin le pasă. Ei nu răspund. Pentru ei nu este suferință, și suferința altora nu'i oprește. Oricâți sacrificați, numai să vie foloasele personale scontate.
Nu se poate să nu ne gândim la diverșii traficanți tricolori cari pândesc din umbră, oferindu-și serviciile de canalizatori veseli când văd violența împinsă până la ceeace nu poate duce decât la înmormântarea tinereții și de atâtea ori și a unui crez cinstit.
Nu se poate să ne gândim și la erorile echipei d-lui Tătărescu, la acea lipsă de hotărâre în timp util care ar fi împiedicat atâtea.
Și nu se poate să nu spunem: nu, nu sunt cei zece singurii vinovați!
Cruciada Românismului - Anul III, nr 100 din 9 mai 1937
Dacă doriți să distribuiți: