Acum câteva săptămâni, ziarul Bukaresti Lapok a publicat sub titlul: „Miert forditott kopenyegett Panait Istrati?“, care analizează cu vădită rea credinţă poziţia socială a lui Panait Istrati. Ne-am fi aşteptat ca acest articol să fie, cel mult, o cuviincioasă insinuare iar nicidecum calomnios până la injurie.
Pentrucă d. Cseresnyes Sandor, în loc să se situeze pe un plan de obiectivitate istorică, înregistrând realităţile aşa cum s'au petrecut, se dedă unor grosolane falsificări de texte şi interpretare.
Tema este mult cântata placă a "trădării“ în favoarea... fascismului. Si de unde până acum atacurile s'au limitat la subtile insinuări, de data aceasta comuniştii, interpretând injust nişte rânduri ale lui Istrati către Desthieux, conclud sentențios: iată proba vânzării lui Istrati, recunoscută de el însuși.
E cazul celor dela Bukaresti Lapok, care necunoscând textul francez al lui Desthieux, pornesc dela cele tipărite în Cuvântul liber. Şi aşa, din eroare în eroare, ignorând adevărul originar, bazaţi numai pe şoapte şi din auzite, detractorii memoriei lui Istrati se dedau unui desmăţ care revoltă cel mai pacinic bun simţ.
Bukaresti Lapok a întrecut orice aşteptare. Afirmă convins că Panait Istrati şi-a schimbat părul nu din convingere ci pentru douăzeci de mii de lei. Că Jean Desthieux a aşteptut să mai treacă puţin timp dela moartea lui Istrati, numai ca să nu-i „jeneze“ prea flagrant memoria. Că cei 20.000 lei lunar, preţul vânzării, erau plătiţi lui Istrati de către Cruciada(!?) şi că slovele articolelor lui „patriotice şi politice, trădau sunetul celor 20 mii de lei, — banii Iudei“.
Desigur, copilăria afirmaţiilor de mai sus ne scuteşte să ne mai revoltăm. Reaua intenție se demască dela sine, anulându-se prin ea însăş. Dar ceia ce constitue un punct interesant în articolul din Bukaresti Lapok, sânt nişte declaraţii pe care profesorul comunist Petre Constantinescu-Iaşi le face în legătură cu Panait Istrati. Iată cum vede „antifascistul“ dela Chişinău „cazul Panait Iatrati“.
„Panait Istrati a fost un anarhist neordonat şi fără iubire. Steaua lui a început să se înalțe după încercarea de sinucidere dela Nissa. A fost o vreme când lumina sa era atât de orbitoare, încât l-a ameţit chiar şi pe Istrati. Când era la apogeu Panait a plecat în Rusia. Acolo a fost entuziasmat de cele văzute, a scris articole şi a muncit.
Nu prea era un altruist. Îi plăceau foarte mult banii. În Rusia i s'au editat cărțile, iar Chira a fost filmată şi i-a adus foarte mulţi bani. (De altfei Rusia Sovietică plăteşte foarte bine un scriitor). În cele din urmă, Alexis Tolstoi şi mai târziu Maxim Gorki au avut şi au primit avantagii mai mari decât Istrati. Asta l-a supărat tare pe Istraţi care a început să facă politică. A devenit troţchist și a căutat să profite de neînțelegerile interne care vlăguiau Rusia în timpul acela, dăunând celor două părţi adverse.
Istrati, după cum îi era felul, a atacat ca un anarhist. Și-a început-o întâi cu statul sovietic până în clipa când muncitorii ruşi au ripostat, cerând să fie îndepărtat ca indezirabil. La Paris a ajuns ca un Coriolan rănit. De ce s'a supărat pe mine, nu ştiu! Istrati n'a fost un constructiv, ci un om al dărâmărilor“.
Cuvintele d-lui Constantinescu-Iaşi nu trebue să mire pe nimeni. Antifascist de meserie, iar profesor universitar în orele libere, Constantinescu-Iaşi este de rea credinţă în tot ce spune. Panait Istrati poate fi atacat în orice, numai în cinstea şi generozitatea lui, nu! Asta o ştie şi cel din urmă trepăduş comunist. În Rusia e adevărat, i s'au oferit onorarii fabuloase, pentrucă bolşevicii credeau că-l pot câştiga tovarăş astfel. Când însă în U.R.S.S., Istrati a văzut exploatarea odioasă a mumcitorilor, foametea şi destrăbălarea şi când, mai ales, a constatat abolirea libertăţii de exprimare şi dreptul la opoziţie — atunci ruptura sa de Soviete a fost fapt împlinit. A plecat din Rusia trântind uşile şi urmărit de G.P.U. pentrucă provocase în opinia publică rusească o adevărată răsmeriţă împotriva regimului prin afacerea Rusakov. Istrati era un iubitor de libertate. Şi spunea că „Dreptul de control şi regim democratic, cu adevărat, sânt şi rămân, — nu împortă partidul, — valori politice de care proletariatul nu poate să-şi bată joc, fără ca într'o bună zi să nu se trezească în rândul animalelor, la cheremul oricărui prim venit pretins revoluționar“. Panait Istrati n'a fost gelos pe Gorki, c'ar fi obţinut anumite „graţii“ moscovite, pentru că el ştia preţul acelor daruri. Istrati l-a disprețuit pe Gorki, pentrucă acesta îşi trădase cetitorii, aderând necondiţionat la comunism, numai pentru un pustiu de confort şi socoteli personale. Panait Istrati a plecat din Rusia fără nici o rublă şi astăzi chiar au rămas neîncasate milioane de ruble rezultate din drepturile de autor.
Anarhismul lui Panait Istrati îşi avea rădăcinile în însăş firea lui dreaptă, neconformistă şi impulsivă. A fost un dărâmător al minciunilor poleite ca să orbească ochii miopi ai celor împilaţi. Si şi-a dat toată vlaga sa ca să le distrugă. Organizațiile folosesc numai organizatorilor, spunea el. Si pe bună dreptate.
Istrati nu era deloe „supărat“ pe d. Constantinescu-laşi. Panait Istrati disprețuia, pur şi simplu, pe acei pretinşi revoluționari cari dela catedră spumegă cuvinte de foc, iar când sânt luaţi de chică se chircesc de frică şi invocă principiile de conservare ale legiuirilor burgheze. În Cruciada, Istrati a înfierat foamea demonstrativă de astă primăvară a „antifascistului“ de la Chişinău: pe simplul motiv că era neserioasă şi numai demagogică.
Punem punct acestor însemnări şi sfătuim pe comuniști să-şi abandoneze aceste ruşinoase şi nedemne mijloace de luptă. Iar celor dela Bukarest Lapok, care-şi râd de morţii noștri scumpi, le aducem, civilizat, aminte că sânt încă oaspeţii noştri şi că deci să nu abuzeze de marginile ospitalităţii poporului acestuia.
ALEXANDRU TALEX
Cruciada Românismului - Anul I, nr 51 de vineri, 29 noiembrie 1935
Dacă doriți să distribuiți: