Nu pot să mă opresc de a nu atrage învățătura din alegerile ce se pregătesc la Mehedinți. Ceeace văd că se petrece acolo îmi umple sufletul de amărăciune. Țărani aduși după alte meleaguri sunt asmuțiți cu bâtele asupra fraților Mehedințeni de altă culoare politică.
Popii au pus mâna pe pietre și au început a sparge capetele creștinilor care fac altă politică decât ei. Au uitat, se vede treaba, vorbele Mântuitorului din Scriptură care, atunci când a fost să se ucidă cu pietre femeia cea păcătoasă, El a spus: „cel care se crede fără păcat să ridice piatra și să dea“ și nimeni na aruncat, fiindcă numai Fiul Domnului era fără păcat, dar El a iertat.
Azi însă, popii noștri, în loc să îngroape morții fără tocmeală și să slujească fără gerșeală, s'au pus pe gâlceavă drăcească bătându-se pentru politică.
Înainte vreme ciocoii și fanarioții puneau pe arnăuți și vătafi să bată pe bietul țăran la sânge ca să-l facă rob sieși. Azi locul faniarioților și al ciocoilor l-au luat surtucarii politici care, cu o dușcă de rachiu, pun de se bat între ei pe țărani.
Și mai se plânge plugarul că e în sapă de lemn.
Or fi crezut oamenii că cine știe ce e politica și s'au pus pe joacă de-a politica, parcă ar fi fost niște copii ținuți la colț și care scăpaseră în luncă, la joacă.
Iaca azi văd și ei ce-i politica. Se omoară țărani între ei ca să aleagă în parlament câte-un surtucar deputat.
Zău, mă fraților, spuneți și voi dacă nu-i rușine?
Cu cât credeți voi că o să crească prețul la bucate dacă faceți politica asta a ciomagului?
Se vede că e mult de câștigat dacă se bat zmeii așa de crâncen!
Alta e politica satului.
Degeaba o să așteptați voi binele dela lingăii partidelor politice de azi.
Am să vă spun eu azi cum vede Cruciada Românismului organizarea și politica ei la sate.
Uite cum: Cruciada nu va căuta la sate oameni cari au cumetri mulți și rude jumătate din sat ca să aibă voturi. Nu. Cruciada caută la sate oameni cu scaun la cap și cu suflet cinstit. Ea caută întâi de toate un om care să poată lumina pe ceilalți săteni și să le poată vorbi și lămuri pe șleau și cinstit despre tot ce vor întreba ei. Un om care să citească tot ce se petrece în lume și să primească dela noi cărți și ziare și să lumineze pe oameni. Acest om noi
îl numim educatorul, adică un învățător pentru cei mari. Acest educator îi va lamuri pe oamenii din satul lui, spunându-le adevărul despre toți oamenii politici și despre politica lor.
Lângă el na lucra un alt om "agronomul cruciat“.
Nu e numai decât nevoie ca el să aibă școală, fiindcă școală îi vom face noi, trimețându-i cărți și instrucțiuni dela ingineri agronomi pe care îi avem la centru. Acest agronom va învăța pe oameni cum să faca din pământul lor mai slab, un pământ bun. Îi va învăța cum să scoată mai mult grâu, porumb și altele la hectar. Îi va învăța pe oameni cum să se unească în cooperative de muncă și de desfacere a bucatelor lor. Le va da sfaturi cum să-și îngrijească vitele. Ii vom trimite noi dela centru și doctoriile de care vor avea nevoie.
Alături de acești doi oameni vom mai alege un al treilea care, având puțină carte, să-i trimetem doctorii gata făcute contra frigurilor, pelagrei, ofiicei, râiei și altor boli ale satelor. Aceste doctorii și rețetele vor fi întocmite dela centru de către doctori cu știință. Așa că fiecare sat unde va fi o organizație cruciată va avea o mică "farmacie de urgență", adică o farmacie pentru boli ușoare sau nenorociri de muncă.
Pentru boli mai grele vom avea în fiecare capitală de județ un doctor bun care să ajute pe bolnavi.
Toate acestea le vom face gratuit. Vom obliga pe cruciații mai cu stare să mai rupă dela gură un leu, doi, ca să ajutăm pe cei nevoiași.
Am uitat să vă spun că educatorul va primi cărți dela centru și va face în sat o bibliotecă, adică o casă cu cărți de unde fiecare din voi să afle adevărul când orice întrebare îl va chinui.
Acești trei oameni alcătuiesc comitetul cruciat sătesc, adică carte, muncă și sănătate.
Iată bâtele cu care luptă Cruciada. Să poftească cineva să se ia la trântă cu ele.
Iată deci că dacă într'un sat se afla trei cruciați, să-și ia fiecare una din sarcinile acestea, să ne scrie și să se pue pe muncă. Așa înțelegem noi să numim șefii și președinții de organizații. Adică oameni care să muncească pentru binele poporului. Să-i deștepte, să-i învețe cum să muncească și să-i apere sănătatea.
Să dea Dumnezeu să găsim noi în fiecare sat trei oameni din ăștia, că apoi dezrobim noi satul românesc de cucuvaiele politice.
Așa se organizează un sat cruciat. Altă dată vă voi spune mai multe.
Dacă vr’unul din voi găsiți că nu este așa, scrieți-ne și vă vom răspunde.
Iar voi, cruciații dela orașe, aplecați-vă către sate, spuneți-le la cel care n'au citit gazeta noastră cum trebuie să lucreze. Numai așa vom putea ridica pe românii dela sate la lumina minții pe care o vor, la o muncă omenească și rodnică și la o sănătate care sa le apere copiii.
Carte, muncă, sănătate iată deviza satului cruciat.
Muncă, cinste, adevăr, iată deviza statului cruciat.
Mircea Basarab
Cruciada Românismului - Anul II, nr 61 de joi, 13 februarie 1936
Dacă doriți să distribuiți: