Noianuri de ape muncite,
De vânturi, de valuri rebele —
Suveică ’ndrăsneață — vaporul
Iși tae cărare prin ele.
Pe-o largă spărtură de nouri
Argint cadaveric de lună
Se varsă pe valuri și ’mbie
Delfini din adânca genună.
Fantastice păsări de umbră
Se zbat prin văzduh și ’nfioară
In cușca-i de fier, gobierul,
Cu țipăt de orgă bizară...
Pe puntea comenzii înaltă
Fumând căpitanul veghează —
Pe navă, pe gânduri, pe mare,
El singur e demon de pază.
CRISTIAN SÂRBU
Cruciada Românismului - Anul I, nr 11 de joi, 14 februarie 1935
Dacă doriți să distribuiți: