După opt zeci de mii de file cuprinzând tot felul de năsbîtii ancheta în afacerea Skoda s'a terminal prin depunerea raportului pe biroul Camerei, urmând ca în câteva zile să înceapă desbaterile orale.
Nu vom căuta aici să facem o analiză a raportului d-lui Aurelian Bentoiu și nici a contra-raportului întocmit de Armand Călinescu, reprezentând punctul de vedere al partidului național țărănesc, ci ne vom mărgini numai să desprindem de aici câteva concluziuni, pe cât de dureroase, pe atât de adevărate, privind industria noastră națională.
Nu vedem dela răsboi încoace, să fi existat capitol asupra căruia să se fi stăruit mai mult de către toate guvernele, ca acesta al creerii și desvoltării unei industrii proprii. Tot felul de legi au făcut scut acestei creațiuni postbelice a României mari.
Și rezultatul? Nu sântem în stare să facem o țeava de tun ca lumea în țara asta unde avem toate posibilitățile pentru desvoltarea unei industrii înainte de a se fi purces la tratativele cu fabrica de armament Skoda, pentru dotarea grabnică a armatei cu tunuri, spre a preveni unele evenimente externe, ce păreau a se precipita, s’au comandat la uzinele Reșița 900 țevi de tun, numai de semizat, cari au binevoit să plesnească după 1.000 de lovituri. Atât poate da Reșița astăzi, deși în timpul războiului a funcționat ca atare, dând o parte din armamentul necesar trupelor austro-ungare.
S’a mai vorbit foarte mult de fabrica dela Copșa Mică și Cugir, care trebuea să ne furnizeze o parte din materialul de răsboiu.
După însăși declarațiile actualului ministru al apărării naționale, d. general Paul Angelescu, la concursul de arme automate, această fabrică s’a clasat ultima, deși avea în oferte prețurile cele mai ridicate.
Cu alte cuvinte, de câte ori statul a trebuit să apeleze la propria-i industrie, aceasta ori a fost incapabilă de a'l servi, ori l-a jefuit ca în codru, cum a făcut brigandul Malaxa, cu automotoarele livrate căilor ferate.
Marginal raportului Skoda, care inculpă întregului guvern național țărănesc din 1929 — 1931, faptul de a nu fi căutat să întemeieze o industrie proprie de armament și de a fi făcut cu fabrica Skoda un contract ooneros pentru România — noi ținem să facem o întrebare: Cine sânt vinovății de situația nenorocită a industriei noastre? Guvernele trecute? Conducătorii acestor industrii? Cu certitudine?
Cine altul poate fi făcut vinovat de regresul industriei din Ardeal decât lemura roșcata, Max Auschnitt, patronul uzinelor Titan-Călan-Nadrag și stăpânul domeniilor Reșița. Acest strigoi al industriei românești este reprezentantul nediscutat al ei și l merită. El și celălalt bandit, Malaxa, conduc, de vreo câțiva ani, destinele industriale ale României mândră de nobilii ei fii de cea mai autentică spiță.
Dar nu numai atât. Pe cât se pare, dinosaurii industriei noastre sunt de acord cu guvernul pentru sancționarea tuturor cari au avut indrăzneala să comande armament, fără a-i interesa și pe ei, în calitatea oficială de tenii industriale.
Credem că noroiul cu care încearcă cele două făptuiri să-l împroaște pe fostul președinte al Consiliului Dirigent, — noroi din care odinioară și-au făurit blazonul, — nu-și vor putea ajunge ținta.
În ceasul al doisprezecilea avem nevoe de o industrie națională pentru salvarea României. Și industria națională înseamnă industrie, fără bestii la conducerea ei.
I. St.
Cruciada Românismului - Anul I, nr 1 de joi, 22 noiembrie 1934
Dacă doriți să distribuiți: