PLOUA...
Plouă!
Pesta lume veche,
Peste lume nouă,
Plouă!
Plouă'ntr'una, plouă!...
Peste lume veche
Inrăită'n rele,
Peste lume nouă
Cu zilele grele,
Plouă'ntruna, plouă...
Plouă cu tristeţe,
Plouă'ntr'una, plouă,
Si sufletu-mi parcă
Se despică 'ndouă.
Că în viaţa noastră
Fără frumusețe,
Ploaia de necazuri
Ne împinge grabnic
Înspre bătrânețe
Și într'una plouă,
Plouă cu tristeţe!
Cine să ne-aducă
Bucurie, nouă?
Cine să ne'nvețe
O nădejde nouă,
De când peste noi
Plouă'ntr'una, plouă,
Plouă cu nevoi,
Iară suferinţa
Ne smulge credința
Ş'o-asvârlă'n noroi?
Sufletele noastre
Sunt întunecate,
Raza de lumină
Nu le mai străbate...
Cântecele toate,
— Sub cerul cernit —
Fulgerate păsări
De mult au murit...
Florile din gând
Au şi putrezit!
Şi de ploat, plouă
Peste lume veche,
Peste lume nouă,
Plouă'ntr'una, plouă!...
Numai câte-odată,
Peste lumea rea
Din lumea cea bună,
Tună cu revoltă!
Ah! și cum mai tună?
CONSTANTIN BĂRCĂROIU
Cruciada Românismului - Anul I, nr 35 de joi, 8 august 1935
Dacă doriți să distribuiți: