Cine cunoaște Germania, chiar Germania din 1919, poate să-și dea seama că refacerea acestei țări se va efectua foarte repede și că nu votul unor delegați sud-americani în areopagul dela Geneva va putea încătușa puterea de desvoltare a poporului german.
Ultimele evenimente au dovedit că Germania contează iarăși în rândul marilor puteri si contează încă în mod deosebit.
După victoria lui Hitler, în mod automat s’au resimțit și la noi ca mai în toată Europa, urmările sistemului său de guvernământ.
Problema străinilor fiind în România mult mai gravă, dat fiind procentul ridicat de străini aflați în România, s’a produs firește, o apropiere sufletească accentuată între adevărații români și Germania lui Hitler.
Germania, la rândul ei, în plină perioadă de transformare și organizare, a fost în ultimii doi ani preocupată în special cu chestiuni interne, interesându-se foarte puțin de marile chestiuni europene, sau numai în măsura în care ne interesa direct.
Se poate deci explica o oare care desințeresare pasageră din partea Germaniei fată de un stat ca România. Epoca aceasta de tranziție pare însă a se apropia de sfârșit și interese comune, deocamdată economice, vor provoca din partea Germaniei un interes mai accentuat pentru România.
În România terenul pentru această apropiere pare la prima vedere mai propice ca oricând dela Congresul dela Berlin.
Vechile și puternicile insule de cultură germană aflate în România, ar putea forma cea mai solidă punte.
Există însă, constatăm cu regret, anumite impedimente. Nu putem pretinde Germaniei a comite o sinucidere comercială, rupând brusc toate legăturile economice cu corespondenții ei străini aflați si domiciliati în România.
Dar am sperat că odată cu întronarea regimului lui Hitler, încetul cu încetul, adevărații români, prin definiție simpatizanți declarați, cu Germania nouă, vor putea înlocui acele elemente anti-românești și anti-hitleriste deținătoare a intereselor economice germane în România.
Constatăm că această purificare nu s'a făcut.
Există mulți români care cunosc bine și iubesc Germania. Cu atât mai brutală este jignirea lor când constată că dânșii sunt primiți de exponentii autorizați ai Reichului prin ușa din dos, iar dușmanii declarați ai Germanismului sunt primiți cu toate onorurile.
Nu facem nici o aluzie la anumite elemente ultranaționaliste care an încercat fie la Berlin, fie la București, să obțină recompense fiindcă au spart geamuri la evrei.
În Germania instituțiile de stat au fost deparazitate de străini. Tot așa și instituțiile germane subvenționate sau controlate de Statul German.
România face din nefericire, încă o excepție.
Societatea Bancară Română, adică "Dressdnerbank“ din Berlin, deci o instituție controlată de Reich nu a fost încă deparazitată de antihitleriști. Nici în ceeace privește conducerea, nici în ce privește aparatul biurocratic.
Un Levantin monoclat și pudrat, nu importă, reprezentantul ziarului evreesc „Neue Freie Presse” din Viena, reprezintă astăzi oficial în România presa germană, adică presa Germaniei lui Hitler.
Acest individ, venit după o activitate suspectă dela Constantinopole aci în România, având ca ajutor un evreu din Budapesta, nmit Kover (încă astăzi în soldul lui „Neue Freie Presse" la București) poate fi de. folos real Germaniei ?
Să sperăm că curând, că eșafodajul snobismului monden cu toate consecințele lui goale dar novice, va dispare definitiv și că exponenții autorizați ai Germaniei lui Hitler în România vor învăța în fine, să facă o diferențiere între adevărații simpatizanți ai Germaniei și acei vânători obișnuiți de mese copioase și șampanie.
Numai astfel, atmosfera fiind curățită se va putea produce o apropiere sinceră dorită de mulți români față de Germania lui Hitler. Să fim bine înțeleși, apropiere din punct de vedere al intereselor economice reciproce și nu al sistemelor de politică internă.
SERGIU LECCA
Cruciada Românismului - Anul I, nr 16 de joi, 21 martie 1935
Dacă doriți să distribuiți: