Tot mai clar se desprinde din figurile marilor oameni politici ai generației contemporane personalitatea lui Adolf Hitler.
Tratamentul impus Germaniei la Versailles în 1919 a avut tocmai un efect contrar acelui scontat.
Desmembrarea Germaniei, prin introducerea plebiscitelor și favorizarea separatiștilor, nu s’a produs.
Anumite umilințe din partea unor state reprezentate la Liga Națiunilor, umilințe accentuate din partea celor mai nechemați a dispune de soarta națiunei germane, nu au produs efectul dorit. Din acest complex de acțiuni conduse de marile puteri după 1919 față de Germania, s’au născut bazele forței incontestabile a Germaniei condusă astăzi de Hitler. Dovada cea mai elocventă că nici suferințele fizice nici cele morale nu pot demoraliza un popor sănătos. Până la victoria lui Hitler, Germania a trecut prin multe faze corespunzătoare sistemelor politice experimentate de conducătorii ei vremelnici. Am avut totdeauna în acea perioadă impresia a vedea un leu dotat cu o răbdare uimitoare față de hărțuelile permanente ale unei pleiade de animale neputincioase.
Prima grije a conducătorului actual a Germaniei a fost consolidarea internă. Toate atacurile și răutățile fabricate de evreii lumii întregi contra Germaniei, au eșuat. Este adevărat că în timpul evoluției consolidării, interne a regimului Hitler, s'au petrecut în Germania fapte condamnabile.
După doi ani de operațiuni interne, iată astăzi Germania iarăși pe primul plan al politicei internaționale. Și aci se desemnează o consecvență în raport direct cu originea cauzală a nașterii hitlerismului. Dacă nu triumfa Hitler, triumfa in Germania comunismul. Consecințele unei victorii comuniste ar fi fost incalculabile pentru Europa. Este deci evident că orientarea politicei externe a Germaniei trebue să aibă ca bază combaterea exponentului autorizat a comunismului. Exact așa este. Adolf Hitler lucrează pe o linie mare. Diplomații de rând din toate țările, adică acei lei mondeni de saloane cu concepții limitate sau fără concepții, au crezut că Hitler s’ar orienta direct contra celor care au ciuntit teritoriul german.
Tocmai contrariul se adeverește. În Germania nimeni nu vorbește de Alsacia si Lorena. Animozitățile germano-polone, în apogeu după plebiscitul silezian, au adormit.
Tratatul dela Versailles, alias principiile lui Wilson, au decretat drepturi popoarelor oprimate. Pe lângă multe lacune, acest tratat a uitat existenta celor 43 milioane de ucrainieni, răspândiți astăzi în trei state europene, formând însă un bloc geografic.
Iată punctul unde operează astăzi Adolf Hitler.
Franța, adusă unde a fost adusă de politica engleză datorită tendințelor prea accentuate de predominațiune în Europa, s’a grăbit să caute o alianță cât mai strânsă cu Rusia Sovietică. Concomitent, un alt grup de state mai mici, este pe cale a fi aruncat în aceleași ape politice a sovietelor.
Cu tot scandalul și alarma unei anumite prese, nimeni nu se gândește serios la războiu, cel mai puțin desigur Germania. Dacă politica germană caută o contrabalansare politică în Europa și dacă speră să-și îndeplinească scopul prin anumite jaloane puse astăzi printre ucrainieni, nimic mai normal. Pe noi, românii, mâine direct interesați, nu ne poate decât bucura această inițiativă.
Statele mici nu sunt decât pionii în jocul politic al marilor puteri.
Imperativele economice, singure în drept astăzi a da o orientare politică unei țări, nu sunt respectate de anumite țări mai mici la care făceam aluzie mai sus. Adesea orgoliul unui singur om, sau tradiția învechită a unui grup restrâns de oameni, pot falsifica temporar calea normală a unor țări aflate încă în plină prefacere. Totuşi, mai târziu sau mai devreme, interesele mari economice vor desemna fiecărei ţări calea unde trebue s'o ducă interesul superior.
Germania, dacă va dovedi că duce o acţiune generală diplomatică bazată pe realităţi controlate, va putea readuce simpatia generală diplomatică bazată pe realităţi controlate, va putea readuce Germaniei anumite simpatii încă adormite. Chiar acolo unde oportunismul şi laşitatea unei clase încă dominante dar putrede, au falsificat temporar atmosfera.
Discriminarea, între fondul real și aparenţa înşelătoare dar perfidă a politicienilor și gazetarilor din diverse ţări, iată sarcina care incumbă factorilor autorizaţi germani, însărcinaţi în străinătate cu reprezentarea intereselor Reichului al III-lea.
SERGIU LECCA
Cruciada Românismului - Anul I, nr 18 de joi, 4 aprilie 1935
Dacă doriți să distribuiți: