Îți stă mintea în loc şi ţi se încrețeşte carnea pe trup când citeşti cu câtă cruzime şi bestialitate a fost asasinat nefericitul Mihail Stelescu.
Un om, țintuit de boală în pat, este atacat în camera lui dela spital de 10 indivizi perfect valizi și ciuruit cu 40 gloanțe de revolver. Şi ca și cum atâta n'ar fi fost îndeajuns pentru pedepsirea unei presupuse trădări şi pentru salvarea ideiei naționaliste, cei 10 „cavaleri ai Crucii Albe“ sfârtecă cu barda corpul din care viața dispăruse cu câteva momente mai înainte.
Iar după consumarea acestei eroice isprăvi, autorii măcelului se închină şi se îmbrățişează. Iată că sfântul simbol al credinţei creștine este luat complice la săvârşirea celei mai odioase pângăriri a preceptului biblic: „să nu ucizi“, După ce, mai întâi, fusese cu sălbătecie călcat în picioare prin participarea la odioasa crimă a unor studenți teologi. A unor viitori propovăduitori ai inbirii şi înfrățirii între oameni.
Este cineva să tăgăduiască adevărul că „represaliile“ dela spitalul Brâncovenesc au pus în totală umbră până şi procedeele ferocilor gangsteri americani?
Dar asasinarea fostului deputat „gardist“ dela Covurlui nu se limitează numai la concluziile de mai sus. Este cazul să ne ocupăm puțin de atitudinea presei bucureştene în fața „actului“ celor 10 „băeți“.
Deocamdată, ziarele de informațiuni se mărginesc să exploateze numai latura senzațională a tragicei întâmplări. E just că în unele foi politice au apărut articole de dezaprobare a "executării „trădătorului“ Stelescu.
Dar ele sunt prea fade spre a da justa măsură a indignării. Desigur, vor fi fiind anumite raționamente cari comandă o atitudine atât de timidă. Mărturisim că am încercat o mare desilusie.
„Universul“ şi — hai să-i acordăm un moment onoarea de'a o cita — „Porunca vremii“ păstrează cel mai desăvârşit mutism în comentarea abominabilei crime dela spitalul „Brâncovenesc“.
Monitorul hitlerist din strada Brezoianu se mărgineşte să relateze întâmplarea — fără să ignoreze, totuşi, a insista numai asupra declaraţiei unuia dintre asasini, care „explică“ motivele ce au determinat „pedepsirea“ şefului „Cruciadei românismului"
Iar foaia ilustrului dir. Ilie Rădulescu are, pe prima pagină, un articol neghiob, intitulat, cinic „Democraţia asasină“. (E vorba de cotidianul "Porunca Vremii", cotidian apropiat de Mișcarea Legionară, n.n.).
Nu ne erijăm în mentori. Dar socotim că cel puțin în cazul de faţă, această anumită presă e datoare să lepede surtucul ipocriziei şi să îndemne la domolirea spiritelor excitate şi la dezarmarea cavalerilor revolverului şi securei.
Altminteri, mutismul suspomenitelor exponente ale „naționalismului integral“ ar fi interpretal — după ce dealungul unor polemninici au incitat la asasinat — CA O TACITA IDENTIFICARE CU CELE PETRECUTE LA BRANCOVENESC, CA O ADEVARATA COMPLICITATE.
STAN DINU
(Din ziarul „Democrația”, 20 August 1936, Galaţi).
Cruciada Românismului - Anul II, nr 89, din 6 septembrie 1936
Dacă doriți să distribuiți: