Îmi amintesc că, acum trei ani, cu ocazia olimpiadei sporturilor de iarnă ce a avut loc la Lake Placid, în America de Nord, a luat parte la concursurile de bobsleigh și compatriotul nostru Lt. Alex Papană, care, la reîntoarcere, a spus că, atunci când s-a anunțat că reprezentantul României a bătut recordul pârtiei, toți au rămas cu gurile căscate, dar nu de performanța reprezentantului nostru, ci de un nume de care habar n-aveau.
Ba unii mai curioși — turiști ce aveau câte un mic atlas — au încercat să o găsească prin... Asia Mică.
Și da, nu vă mirați, prin Asia Mică; cine s-ar fi așteptat la așa ceva, că doar avem diplomați ca dl. Titulescu, de pildă, care a fost de 2—3 ori președintele Societății Națiunilor.
Și totuși...
S-a dovedit, încă o dată, că nu diplomații sunt acei ce apropie și dau ocazia unor cunoașteri reciproce între popoare.
În primul rând, popoarele s-ar putea cunoaște prin literatură, artă etc., dar aceasta e numai cunoștința spiritualității respective, și cum astăzi această literatură e inexistentă, trebuie să găsim alte mijloace mai mult sau mai puțin permanente.
Căci lăsând hazardul să ne facă mari și cunoscuți, mă tem că vom muri anchilozați.
Iar în ce privește presa, e o situație și mai jalnică, luându-mă după dânsa — vă spun sincer — aș vedea într-un hitlerist o matahală, cu câte un pistol în fiecare mână, un topor la brâu și un cuțit între dinți, iar într-un comunist, un arhanghel ce se lasă pe sine, ca să-și ajute semenul.
Deci, două lucruri ce se bat cap în cap cu realitatea, două mijloace nu numai ineficace, dar chiar dăunătoare.
Singurul și cel mai sigur mijloc de cunoaștere și prietenie rămâne, cu siguranță, tot sportul.
Prin el, se poate menține un contact permanent, necesar consolidării unei prietenii, ce nu trebuie să rămână însă pur sportivă.
Am spus și repetăm, că sportul e cel mai eficace mijloc de propagandă, însă pe lângă el, trebuie să luptăm să ne cunoaștem și spiritualicește; să creăm o literatură sănătoasă, ca să dovedim vitalitatea spiritualității noastre, nu obiectul pornografic și mai știu eu ce.
Dar asupra acestei laturi, voi reveni într-unul din articolele viitoare.
TOMA ALEXANDRESCU
Cruciada Românismului - Anul I, nr 14 de joi, 7 martie 1935
Dacă doriți să distribuiți: