Zilele trecute s-a hotărât în Cameră ca toți parlamentarii să-și dea leafa pe trei luni pentru împrumut. Publicul din afară a rămas surprins de gestul mărinimos al deputaților. Leafa pe trei luni, da, dar numai leafa, iar diurna de 800 de lei pe zi aceea merge înainte. Leafa de deputat este și ea mică: 6000 de lei.
Acest gest cu aspect de mărinimie rămâne în fond o sărăcie demagogică ca tot ce se leagă de instituția putregăită a parlamentarismului actual.
În timp ce fiecare slujbaș vine cu drag să depună toată leafa lui pe o lună la împrumutul pentru ridicarea țării, în timp ce țărani din fundurile de văgăuni își aduc pentru țară economiile lor. În timp ce la ghișee aleargă săraci și bogati să dea ce au în grija statului, trecând peste impedimente de ordin politic și subscriind din tot sufletul pentru redresarea economiei românești, saltimbancii întrunirilor politice vin și spun încă o minciună electorală. Înșelând lumea, țara și neamul.
Să fi dat tot, să fi renunțat definitiv la diurnă și leafă domnii deputați care au ocupații și venituri sigure din câte două trei părți.
Ce muncă prestează un deputat actual pentru țară?
Gratuit pe căile ferate, reduceri peste tot, afaceri, intervenții din care ies bani pentru cei ce se pretează.
Iar diurna la cameră o încasează regulat, deși deputatul nu vine tot atât de regulat, punând atunci când lipsește, să-l iscălească un coleg în condica de prezență.
Știe cineva în România că cheltuielile Camerei și Senatului costă pe țară 800.000 până la 1.000.000 de lei pe zi?
Ce câștig moral are țara din această risipă materială?
Și când te gândești că acest ban e luat din impozitele grele ce apasă umerii țării.
Am fi vrut cel puțin acum, când e vorba de un împrumut pentru salvarea țării, să-i vedem pe negustorii din dealul aristocrației renunțând la leafă și diurnă pe trei luni, iar nu la mascarada de 18.000 lei din 90.000 cât încasează un deputat în trei luni.
Ce rușine!
Se cer țăranilor, funcționarilor, muncitorilor și tuturor sacrificii, dar "reprezentanții națiunii" "în loc să dea exemplul și să fie primii la greu, rămân ultimii, ba mai mult, sunt și șarlatani.
Cât ar înflori acest neam și cât de ușor ar înfrunta toate greutățile dacă în fruntea gloatei ar fi adevărați păstori, care să-și dea viața pentru apărarea țării lor!
Toți acești domni se plâng de anarhia, de lipsa de conștiință civică a țăranului care nu se mai prezintă la vot, dar uită un lucru elementar, că să poată cere, trebuie să dea. Puterea exemplului este uimitoare. Cuvintele nu ajung, faptele, și acestea nu cerute la colțuri de stradă, ci împlinite de fiecare acolo unde este.
MIHAIL STELESCU
Cruciada Românismului - Anul I, nr 3 de joi, 6 decembrie 1934
Dacă doriți să distribuiți: