Când scriu aceste rânduri pentru „Cruciada Românismului“, — am în faţa mea două lucruri de valoare: Manualul meu de studiere al Sf. Teologii, Dogmatica, din care mi-am adăpat sufletul cu învățăturile Mântuitorului nostru Iisus Hristos, scris de cea mai luminată minte a bisericii noastre române unite, regretatul mitropolit dela Blaj, dr. Vasile Suciu şi n-rul 86 din „Cruciada Românismului“, sosit cu poşta de azi si răsfoit cu câteva minute mai inainte.
Si într'adevăr, pot să zic că dintre toate numerele „Cruciadei românismului“ cari au apărut până în prezent, puţine mi s'au părut a fi la înălţimea acestuia... Deşi nu fac parte din această organizație, căci sunt ataşat cu totul politicei d-lui dr. Iuliu Maniu, omul de cinste al acestei ţări si astfel sunt înregimentat alături dă d-sa în partidul naţional-ţărănesc, (unde trebuie să recunoastem, nu ne fac prea mare cinste unii dintre fruntaşi), trăbuie să-mi mărturisesc simpatia personală pentru toţi cetățenii de cinste ai ţării noastre; oricare ar fi organizația politică, în care sunt înmănunchiaţi. Şi e natural să nu facă parte toţi fiii unei tări dintr'un singur partid politic. Căci atunci ar fi toţi la cârmă si nimeni în opoziție, ca să vegheze la buna aplicare a legilor, (punct care lipseste de regulă din programul oricărui guvern), şi să vritice, în caz de lipsă, (mai ales dacă n'ar fi cenzura), actele abuzive ale celor ce sunt chemaţi să ţină în mâinile lor frânele şi destinele țării, pe care o conduc la fericire ori la dezastru.
Dar, în vreme te putem avea păreri diferite asupra unor metode de guvernământ, trebuie să fim cu toţii de-o părere când e vorba să ne apărăm — după zicala poetului — „sărăcia, nevoile şi neamul“ şi să asigurăm pacea şi liniştea tuturor frațiloi „de-un sânge şi de-o lege“, cu cari ne'a fost dat să suferim împreună în timpurile vitrege prin cari a trecut neamul nostru. Căci pe dreptul observă fie iertatul mitropolit Suciu, în „Dogmatica“ sa: „Ce este bine şi ce este rău ni-o spune legea și dacă nu este lege, făcută de Dumnezeu ori de oameni, ni-o spune legea minţii (legea naturală) simțind totodată în noi datoria de-a face binele si de-a înconjura răul. Dacă am făcut binele, avem pace și liniște; iar dacă am făcut rău, avem mustrarea conștiinței; care nu ne dă pace zi şi noapte. Fiara îşi sfâşie prada și doarme liniștită; omul ucigaş şi făcătorul de rele nu poate dormi. El caută singurătatea şi singurătatea îl înfricoşează. Găseşte gustul otrăvirii şi în bucatele gătite de el însuș. Urechea lui e atât de delicată, încât aude sgomot și acolo unde alţii n'aud nimic...“
Iată de ce îmi explic eu temerea „căpitanului“ de-a fi ucis, înainte ori după omorârea cu toaiă mârșăvenia, — care îl degradează pe om, punându-l în rândul celor mai josnice dobitoace, — a fostului deputat Mihail Stelescu, bolnav pe pat de spital şi atacat da cei fără Dumnezeu (chiar dacă au fost, ca şi Iuda, în școala Domnului Hristos); cu gloanţe de revolver și lovituri de topor.
Şi desigur, acest odios asasinat (mai mult ca si acela al primului ministru Duca), în loc să-i folosească, mai mult i-a stricat partidului, în care nădăjduiam poate şi eu, în singurătatea sufletului meu, c'o să salveze cândva destinele ţării noastre. Căci mai mult decât faptul în sine, m'a scârbit modul urît şi desgustător, folosit în uciderea unui bolnav pe pat de spital, oricare ar fi vina sau numele lui...
Eu cred că aceste gânduri au mai trecut prin mintea multor români, cari îmi vor da dreptate, oricare ar fi partidul politic în care activează. Şi iată de te admir numărul din „Cruciada Românismului“, ce-l am în față, în care se desvăluie urâciunea faptei mârşave, în marginile îngăduite de cenzură.
Pr. Valeriu Gr. Sima
Cruciada Românismului - Anul II, nr 90 din 13 septembrie 1936
Dacă doriți să distribuiți: