Înalt prea Sfinţite Părinte,
Să dăm Cezarului ce-i ai Cezarului a spus Mântuitorul acum două mii de ani.
În adevăr, Biserica nu-şi are locul a se amesteca în cele lumeşti şi mai ales în politică. Ea se ocupă de viaţa interioară a individului şi-l face cunoscut pe Dumnezeu.
Există însă o morală creştină. Propovăduită de Isus, ea e menită, azi mai mult ca oricând, să dirijeze acţiunile omeneşti.
Astfel a fost în trecutul poporului nostru şi astfel va trebui să fie şi de acum înainte.
Orbiţi de patimi şi de vrăşmăşie, oamenii zilelor noastre au uitat în lupta lor de această morală creştină pe care poporul nostru a păzit-o dealungul veacurilor.
Din această cauză am ajuns la o stare de imoralitate acută în toate domeniile aetivităţii omeneşti.
Iar pentrucă dintre toate aceste activităţi cea mai bănoasă este — pentru cel ce-o practică — politica, imoralitatea este aici mai tare decât oriunde.
Politica însă reglementează buna sau reaua stare a unui popor, după cum ea este sau nu vițiată.
Astfel că lipsa moralei creştine în sufletele politicianilor noștri a dus la starea tristă de azi a acestei ţări. Naționalismul — aşa cum se practică la noi — nu face excepţie.
Dar există în această privinţă o deosebire între partidele naţionaliste şi celelalte partide.
Primele lucrează în numele creștinismului, celelalte nu.
Naționalismul are drept cea mai puternică coloană de bază creştinismul, lucru foarte lăudabil şi îmbucurător dacă n'ar fi în realitate o minciună în plus.
Neavând la ce să mai recurgă pentru acaparea masselor, naționalismul politicianist şi demagog a înţeles să speculeze ceeace mai rămăsese pur şi nepătat în sufletul neamului nostru: credința.
În ziua în care s'a observat acest lucru, cine nu a înţeles pericolul? Cine nu a înţeles că dacă viermele demagogiei sapă şi această ultimă rezervă din sufletul omului sapă însă şi temelia Statului?
Se încearcă să se fure poporului român ultima sa scăpare: nădejdea în Dumnezeu, profanându-se morala creștină.
Atunei trebuia să intervină Biserica.
Înalt prea Sfinţia Voastră, erați păstrătorul ei și trebuia să interveniţi pentru a o scăpa de pârjol.
N-aţi făcut-o.
Între timp, caria săpa iar răul devenea din ce în ce mai mare.
Asasinarea lui I. G. Duca a fost socotită o crimă politică.
Profundă eroare. Cum puteau săvârşi o crimă politică niște copii abia eşiţi în viaţă?
Cei ce trebuiau să înţeleagă n'au înţeles. Iar Biserica, prin reprezentanţii ei, a lipsit de la datorie. Rezultatul. Acum o lună de zile, tineri care mâine trebuiau să săvârşească Sfintele Taine în faţa Altarului şi oameni ce erau chemaţi a împărţi Dreptatea şi Lumina, au săvârşit o altă ceremonie după un ritual conceput de o minte de nebun.
Vorbesc de asasinarea bestială o eroului Mihail Stelescu.
Ai cetit Înalt Prea Sfinţia Ta cum s'a săvâştir mişelia?
Într'un spital — loc sfânt şi respectat în toate timpurile — pe pat zăcea un om slăbit de boală. Era singur şi fără putere.
Zece fiare năvălesc în odae. O salvă de gloanţe se descarcă în trupul obosit. Martirul e mort. Atunci criminalii îi batjocoresc cadavrul. Mâini ce trebuiau să ţină Sfânta Cuminicătură, apasă securea și lovesc cu sete de smintit în corpul celui ce nu mai era.
Apoi, fără pic de ruşine şi teamă de Dumnezeu, spurcă semnul Sfintei Cruci.
Şi după ce au înfruntat pe Dumnezeu, pornesc să înfrunte şi pe oameni.
Iată povestea Sfinţia Ta.
Şi pentrucă Biserica a fost stâlpul de totdeauna al Naţiei noastre, noi, acest tineret de la această „Cruciadă“, tineret
ale cărui buze nu cunosc zâmbetul a cărui inimă slabă e încercată atât de greu, alergăm la Sfinţia Ta, pastorul Bisericei strămoșilor noştri, și-ți strigăm: Scapă Credinţa noastră!
Înalt prea Sfinţia Voastră, sunteţi dator să puneţi capăt răului. Nu numai asta. Dar sunteţi și singurul care o mai puteţi face.
Oamenii care ne conduc, uitând că au o răspundere, pervertesc sufletul Neamului, folosindu-l pentru scopurile lor murdare.
Cei ce sunt chemaţi să formeze caracterul tineretului fraternizează cu ucigașii din aceleași motive.
Numai Biserica mai poate salva neamul de la pieire.
Răul moral e atât de adânc, încât numai intervenţia Înalt Prea Sfinţiei Voastre mai poate readuce morala creștină în sufletele rătăciților.
Sunteţi pastorul turmei celei cuvântătoare şi aveţi a da samă Domnului de oile sale.
Cu creștinească smerenie cer binecuvnâtarea Sfinţiei Voastre.
VASILE DUMITRESCU
Cruciada Românismului - Anul II, nr 88 din 30 august 1936
Dacă doriți să distribuiți: