În numărul trecut, „Cruciada” a lansat un apel către întreaga presă prin care cerea boicotarea știrilor guvernamentale şi o ofensivă puternică în contra cenzurei.
Nu ne-am făcut deloc iluzia că la acest strigăt de luptă în contra abuzului şi ilegalității va răspunde cineva.
Si aşa a și fost. Dovedind prin aceasta că presei i se pare mai bună slănina în lanţ, decât pâinea goală în libertate.
Dar cum noi, cei dela CRUCIADA, nu lingem străchini și nici belciuge de nas n'avem, continuăm lupta convinşi fiind că ne îndeplinim o datorie sfântă faţă de menirea noastră.
Luptăm contra cenzurei şi stării de asediu deoarece o găsim inutilă şi vedem că nu se aplică delictelor pentru care a fost instituită.
Cenzura si starea de asediu s'au inființat în contra extremei drepte şi in contra extremei stângi.
Întrucât se aplică acestor doua extreme?
Cei vizaţi şi dizolvați sânt azi agreaţii guvernului, lucrează nestingheriţi şi acest lucru l-ar putea face şi fără stare de asediu. Și în Austria a căzut Dolffuss şi totuș, după câteva săptămâni totul a reintrat in normal şi doar acolo e un pericol permanent (Anschluss).
În ce priveste extrema stângă, propaganda continuă febrilă și nestingherită. Știe dl. Titeanu-foarfecă de zecile de mii de foi ruseşti pe care le răspândeşte editura Hertz în ţară? Ştie amatorul de moşii dela diferiţi Demetriani și Mala, că IZVESTIA și PRAVDA au mai mulţi cititori în ţară decât unele ziate MARI ale noastre? Aceasta nu'nseamnă nimic? Cunoaşte d. Titeanu-moşie, că prin căminele studenţeşti, pela colțuri de stradă şi pe la șosea se ţin şedinţele nucleelor de comunişti?
Dacă toate acestea există, de ce atunci cenzură şi stare de asediu?
Dacă extrema dreaptă lucrează și nu e un pericol, dacă comuniştii lucrează şi sânt lăsaţi; DECE MAI AVEM CENZURĂ ŞI STARE DE ASEDIU?
Ce pericole ameninţă această țară? Ce curent subversiv există?
D. Titeanu şi stăpânul său, Tătărăscum nu-și dau seama că se demască în mod oribil şi murdar?
Dar tot eu spun, AU DREPTATE.
Da, iubiți cititori ai CRUCIADEI, au perfectă dreptate, ar trebui să fie mai drastici, să meargă până la desființarea totală a libertățlor.
Dece d-nii Stelian Popescu, Pamfil Șeicaru, Sandu Tudor, Ion Vinea, Canarache, Cherciu, Ghiață, Ilie Rădulescu, Socor şi ceilalți domni directori din Sărindarul democraţiei, care iubește libertatea scrisului şi a gândirei, au tăcut cu toţii la apelul nostru?
Analizând logic nu există decât două motive:
1) Ciuda că o gazetă săptămânală de numai 10.000 de cititori a avut curajul să ridice chestiunea.
2) Sau o gravă bănuială apasă aupra conştiinţei domniilor lor, AU PRIMIT ŞI PRIMESC BANI DELA GUVERN.
Altă explicaţie n'are tăcerea onoraţilor noştri colegi.
Cum e posibil ca o presă care atunci când vream răstoarnă guverne, distruge curente, nimicește oameni politici, ridică perdeaua depe afaceri misterioase și trimete oameni la pușcărie, de data aceasta, când e în joc un interes al ei, tace?
Nu sânt suficiente protestările platonice ale d-lui Stelian Popescu, nici ale „Zorilor”, trebuie O ACȚIUNE, nu un articol. Pe deasupra diferențelor de principii şi animozităţilor profesionale, presa ar trebui să facă front comun, să-şi apere libertatea.
Iată de ce spuneam că această presă nu merită libertatea şi bine fac cenzorii de o sugrumă, căci însăși cei ce o conduc, vând libertatea presei pe bani, iar protestele sânt pentru „proștii de cititori”.
Să nu se supere confrații în ziua când se va găsi vreunul ceva mai drastic decât Titeanu-foarfecă. Atunci să nu mai ţipe prin străinătate că în „România e regim de tiranie!” Îşi vor merita soarta, căci nu știu să-şi apere libertatea.
CRUCIADA, totuş, îşi face încă odată datoria de a reaminti apelul către Presă.
Să se facă un comitet din toţi reprezentanţii presei care să stabilească un plan de luptă în contra cenzurei.
O primă măsură eficace ar fi aceia ca nici o ştire despre guvern şi activitatea lui să nu fie inserată sub nici o formă. A doua măsură, o grevă demonstrativă pe un timp oarecare, iar celalte măsuri se vor discuta şi hotărî în acel comitet.
Invităm încă odată la luptă pe confrații noştri, noi neavând nici o pretenție alta decât de a lupta.
Dacă iarăşi va fi tăcere, din cele două ipoteze logice nu există eşire și atunci?...
MIHAIL STELESCU
Cruciada Românismului - Anul I, nr 41 de joi, 19 august 1935
Dacă doriți să distribuiți: