Diferendul dintre Abisinia (Etiopia de astăzi, n.n.) si Italia preocupă actualmente întreaga atentie a lumii. Chiar la noi, unde fiecare respiraţie sau transpirație a cine stie cărui obscur politician preocupă presa si opinia publică, recte cafeneaua, această problemă de ordin international menține afișul cu diverse comentarii şi vii discuţii.
Deoparte cei ce dau dreptate Italiei deoarece un negru abisinian nu corespunde pentru ei decât cu o carte neagră antipatică şi murdară.
De cealaltă parte a baricadei dușmanii fascismului, cari au găsit iar o bună ocazie de a se tângui pentru „bieţii negri“ si ororile războiului.
În acelaș timp însă si unii si ceilalţi aduc osanale Angliei care luptă pentru menţinerea păcei.
Nimeni însă n'a spus, sau n'a îndrăznit să spuie, adevărul decât șoptit si anonim.
Diferendul Italo-Abisinian nu e în fond decât o mască, adică, mai explicit, Italia luptă cu masca Abisiniană sub cutele căreia se ascunde adevăratul rival, Anglia.
Abisinia nu e decât scena pe care se desfășoară ostilitățile a două puteri mari: Italia si Anglia. Iar bieţii abisinieni nu sânt altceva decât nişte marionete fardate cari joacă tontoroiul și fac pe grozavii sub impresiunea Anglo-saxonilor ascunși în pielea lor.
Si acuma mă întreb dece aceia care se induiosează până la lacrămi de soarta Abisiniei, care ar fi mâine, poimâine sub stăpânire italiană tac în mod las și necavaleresc si doresc pe stăpânul celalalt, Anglia, mult mai tiran si lipsit de omenie?
Abisinia nu e independentă şi chiar dacă Italia n'o va cuceri, ea tot supusă și slavă va fi. Ba mai mult, va fi o simplă mină de exploatat, iar bieţii abisinieni niste hamali scormonitori a bogătiile tării lor prin care vor aduce noi surse de venit bancherilor cu joben si titulaturi de lorzi ai Angliei.
In schimb, Anglia le va oferi „protectoratul“ ei si o „adminstrație bună“.
Ca să ne facem o ideie asupra acestei bune administrații britanice nu e nevoie să ne deplasăm în coloniile imperiuiui Britanic, deasupra căruia soarele nu apune niciodată, ci e suficient să cităm câteva rânduri dintr'un talentat si distins scriitor ai nostru, Mircea Eliade, a cărui obiectivitate n'o putem contesta, știindu'l cu totul în afară de certurile internaţionale.
Dar să spicuim din „India“ d-lui Eliade, din ultimul capitol al cărței sale. Descriind o scenă petrecută sub ochii săi între îndienii „protejați“ si poliția Britanică, D-l Eliade spune:
„Capete sparte si membre rupte — acestea se văd peste tot, dar ceeace se vede numai în India Britanică: COPII CALCAȚI SUB CAI, COPII SANGERAŢI SUB COPITE ŞI BASTOANE.
Primii răniţi au fost aduşi chiar în librărie. ŞI EI AU FOST NUMAI COPII. CAŢIVA DIN EI LEȘINAȚI, UNUL AVEA OCHIUL SCOS, ATÂRNÂND CA UN OU CRUD ÎNSÂNGERAT; PE GÂT O ZĂBALĂ DE SÂNGE CU PRAF“.
Iată opera pacifistă pe care Anglia vrea s'o realizeze si în Abisinia. Ce mai au de zis apărătorii Abisiniei alături de Anglia in contra Italiei?
Mai departe, d-l Mircea Eliade povesteşte ce i-a declarat un indian chiar atunci într'o discutie aprinsă:
„Dar mamele noastre, femeile noastre? Ştiţi ce au făcut in Amritsar în 1919? LE-AU VIOLAT CU BASTOANELE. Duceți-vă la sate şi aflați cum procedează poliţia.
„Administrația britanică ne castrează, NE FACE CONŞTIINŢE DE SCALVI, ne face lași. După o sută de ani de stăpânire engleză, în ciuda tuturor trenurilor, industriilor si oraşelor modene clădite de englezi, poporul Indian e pe pragul degenerării“.
Iată dece Anglia se opune cu îndârjire la o incursiune a Italiei in Abisinia. Pentru a'şi deschide şi acolo o nouă piață de sclavi.
Ei bine, nu. Unei atari stăpâniri murdare si distructive prefer de o mie de ori pârtia civilizatiei şi cultura latină pe care Roma vrea s'o aprindă şi în Africa, aşa cum a aprins-o în toate părţile lumii, chiar şi la noi, în această Dacie de altă dată.
N'am fi nişte caraghioși dacă azi ne-am induiosa de soarta lui Decebal față de care Traian n'a fost mai putin crud ca orice războinic modern? Şi totuș, din acea încăerare de acum aproape două milenii a răsărit o țară de origină latină, care păstrează aci, în răsăritul Europei, făclia civilizatoare a Romei eterne.
Acolo unde a pășit piciorul legionarului roman a înflorit în urmă o limbă armonioasă, un popor cu calități superioare, au răsărit literele si artele, au crescut libertățile si mințile luminate. În schimb, în urma pașilor de turiști ai umezilor Anglo-saxoni ce-a crescut? Maldăre de fildeș şi de aur, sclavi cari au gemut sub cnuturile politiei britanice, unealtă oarbă a miriţilor dela Londra, negustori odioşi de carne vie si proxeneţii slavajuui internaţional.
Și faptul evident că Anglia urmăreşte in Abisinia acelas politică seculară a ei, este măsura luată de a se închide canalul de Suez.
Acaparatoarea tuturor strâmtorilor din lume vrea să-si silească inamicul-amic, să capituleze ca la urmă să intervină şi să culeagă ca din palmă ceeace urmăreste azi cu coada ochiului.
Iată dece privesc cu dispreț la văicăreala caraghioșilor care fac pe umanitaristii, apărând prin larma lor contra Italiei, pe cea mai mare caracatiţă si speculantă de vieți omenesti a lumii, Anglia.
Nu domnilor, în ciuda văicărelior voastre de câini călcați pe coadă, cultura si civilizația latină își va deschide porţile şi în Africa.
Viaţa intunecată a Abisiniei va reinvia sub soarele civilizator al Romei. Ducele, actualul purtător al insignelor consulilor de altă dată, va îndeplini marea poruncă a înaintasilor săi, biruinta latinităţii peste tot.
Abisinia nu va fi o colonle itaiană, ci o prelungire a lumei civilizate, a luminei si a culturei. Iar noi, românii, descendenţi din aceasi viţă ca si italienii, mândri de numele nostru care singura în lume păstrează titulatura romanilor, nu putem decât să ne solidarizăm asaltului civilizaţiei latine asupra intunericului African.
Fiecare petec de Pământ pe care va pătrunde legionarul Romei, va fi o nouă cucerire a spiritului înalt şi civilizator al latinității. Cei ce simt pulsând în ei sângele roman si poartă în sufletul si mintea lor spiritualitatea si cultura latină, azi în faţa fratilor noştri depe Tibru ce se pregătesc de luptă nu pot striga altfel decât: Trăiască noua Cruciadă a Latinităţi, trăiască cultura si civilizație Romană!
MIHAIL STELESCU
Cruciada Românismului - Anul I, nr 36 de joi, 15 august 1935
Dacă doriți să distribuiți: