La toate aniversările se obișnuiesc discursurile cari cuprind o notă biografică a celui aniversat și câteva cuvinte de laudă. Dacă sărbătoritul este o valoare recunoscută — indiferent în care domeniu ar activa el — atunci aniversarea devine publică, putând participa la ea oricine. În cazul acesta din urmă intră și aniversarea de 70 de ani a lui Romain Rolland. Și cum scriitorul acesta a trecut de mult granițele țării sale și a aderat la o mișcare politică, să ne fie îngăduit să spunem și noi ceva acum, cu ocazia acestei aniversări.
Autorul lui Jean Cristophe este un om în care poți avea toată încrederea. Este un bun Francez, un iubitor al omului și un agitator de idei. El nu poate să se angajeze într'o luptă. Cel mult, poate trece într'o tabără de partea căreia i se pare că este adevărul. Dar numai atât. De altfel, chiar el singur scria într'o scrisoare din 1929 către Panait Istrati:
„Acțiunea mea este în afară de orice revoluție, ca și de ori ce națiune. Ea este „religioasă“ — în „sensul general uman și universal“.
Așa că Romain Rolland, nu poate fi un militant. El este omul care poate fi de folos numai prin prezența și autoritatea numelui său. Totuși, dacă ținem seamă că el își pune serviciile în interesul omului în general, nepăsarea în fața suferințelor oamenilor este condamnabilă la Romain Rollaind. Cu atât mai mult astăzi, când s'a declarat pe față partizan al comunismului.
Așa cum se practică astazi comunismul în Rusia, numai de un sistem democratic nu poate fi vorba. Există, ca și înainte, pătura conducătoare și marea massă asuprită, nu condusă. Sistemele pe care le întrebuințează conducătorii U.R.S.S.-ului pentru a convinge, lasă cu totul de dorit. Totul se face sub presiune, cu teroare. Dintr'un popor de leneși, Rușii au fost transformați de către regimul sovietic într'un popor de sclavi. De viața acestora dispun marile căpetenii. Iar această viață poate fi ridicată sutelor de oameni fără nici un regret, fără nici o remușcare. Și se mai spune despre
regimul comunist că luptă pentru desrobirea omului?! Ce glumă de prost gust! Dar, în definitiv, poate să fie și așa. Nu-i desrobește, oare, pe aceia pe care îi execută? Ii scapă de o viață ticăloasă de servilism impus.
Acest regim, totuși, a putut să încânte pe unii mari literați. I-a putut atrage câștigâdu-i de partea lui. Iar acești oameni, car afișează și un sistem de a gândi în folosul umanității, stau cu brațele încrucișate, rămân nepăsători la sgomotele armelor cari se descarcă în U.R.S.S. fără a lua nici o atitudine, fără a face nici o intervenție. Ei fac pe intelectualii cari nu se pot angaja în lupta politică.
Ar trebui ca tocmai acești oameni din afara republicei roșii, și cari se bucură de o autoritate, să intervină în repetate rânduri, pentru a schimba acest sistem, din terorist cum este într'unul uman.
Acești oameni cari gândesc și scriu pentru umanitate - fiindcă astfel cred ei că este bine - nu aduc nici un serviciu acestei umanități năpăstuite, acestei umanități speculate de toți puternicii zilei, fie ei roșii, albaștri, negri sau oricum.
Salvarea omului nu se poate face stând. Și nici scrisul, ori cât ar fi el de frumos, nu aduce vre-o ameliorare. Scriitorul trebuie să fie ac tiv, energic... Acest scriitor trebuie să fie un apărător cu fapte al muncitorului. Cu atât mai mult cu cât muncitorul nu are pe nimeni să-l apere.
Nu stând la masă și scriind poți realiza ceva uman ci agitându-te, participând la evenimente, fie și de la distanță. Poți foarte bine să fii un mare agitator fără ca să ieși în stradă.
Știu că Romain Rolland nu ar mai putea fi activ, în totalitatea înțelesului acestui cuvânt. Dar aceasta nu-l împiedică, atâta timp cât creerul său mai funcționează bine și atâta timp cât autoritatea sa a rămas intactă, să ia atitudine față de multele nedreptăți cari se fac în U.R.S.S. Dece nu vrea d. Romain Rolland să fie un om hotărât? Ar fi cu atât mai frumos pentru d-sa cu cât este un om bătrân. Altfel nu-și justifică deloc aderarea la comunism. Sau poate au fost alte cauze cari l-au îndemnat să adere? Cine știe. Gloria de multe ori dezorientează pe acela care o cucerește.
Paul Bărbulescu
Cruciada Românismului - Anul II, nr 60 de joi, 6 februarie 1936
Dacă doriți să distribuiți: