Când guvernul actual a instituit starea de asediu şi cenzura, măsura era justificată.
Logic ar fi fost ca odată cu lichidarea juridică a evenimentelor din Decembrie 1933 (e vorba de asasinarea lui I. Gh. Duca, prim ministrul liberal de atunci de o echipă de trei legionari, Nicadorii, după ce i. Gh. Duca a scos în afara legii Garda de Fier și a arestat fără motiv o mulțime de fruntași legionari chiar în ajunul alegerilor, n.n.), să fie ridicate şi stările excepţionale.
Dacă în adevăr mai exista pericolul unor excese extremiste, menţinerea pe un timp limitat a acestor măsuri autoritare, ar fi fost, dacă nu simpatică dar cel puţin în parte, explicabilă.
Ori menţinerea la infinit, adică aproape doi ani a acestor măsuri, nu se explică decât în două feluri.
Sau acest guvern este în adevăr complect incapabil şi nu este în stare să guverneze altfel, fie sunt alte motive necunoscute de noi, care-i impun menţinerea acestor stări de lucruri.
Ultimele evenimente, adică cele întâmplate în Palatul de Justiţie la 7 Noembrie şi mai ales la 8 Decembrie, au dovedit o simpatie specială din partea guvernului pentru actele samavolnice ale unor derbedei care operau sub steagul, în mare parte împrumutat, al naţionalismului.
Inţelegem poate scopul urmărit de şiretul domn Vania Inculeț care doreşte să demonstreze astfel de ce pericole ar fi legate eventualele alegeri generale pe toată ţara!
Cele întâmplate și tolerate, cum au fost tolerate cu ocazia alegerii decanului baroului din 8 Decembrie, au aruncat o lumină foarte urâtă asupra creditului Statului Român. Crede poate d. Inculeţ că astfel poate da o mână de ajutor d-lui Titulescu?
Se mai desprinde şi alt fapt cu totul imoral. Cum, adică d. Grigore Iunian, democrat convins cum este, acelaş domn Iunian care, cândva, a apărat magistral şi cu totul dezinteresat cu ocazia unui proces celebru, o grupare, ca concepție desigur diametral opusă concepţiilor d-sale politice, numai și numai fiindcă emeritul jurist Grigore Iunian se convinsese că s'a comis o ilegalitate. Ori acelaş apărător benevol de eri, a fost atacat de aceleași elemente, pe care le apărase cu succes datorită talentului şi prestigiului d-sale neconteastat.
Iar dincolo, acela care apărase contra bani pe vremuri unele organe de execuţie ad-hoc instituite tocmai contra elementelor apărate de d-l Grigore Iunian, a fost susținut şi prin ciomegile acestor cavaleri recunoscători.
Iată până unde se poate merge, dar nu se ştie unde se poate ajunge prin aplicarea principiilor d-lui Inculeţ.
Recunoaştem dorința guvernului de a nu părăsi puterea, recunoaștem anumite manevre politice admisibile, dar nu putem admite propagarea anarhiei.
Sau pote d-l Ministru de Interne mai poate răspunde că totul s'a petrecut normal Duminică, 8 Decembrie 1935 cu ocazia alegerilor la Barou?
Conform cu o abilitate specifică — evident fără multe scrupule — poate d-nii Tătărăscu şi Inculeţ caută să pregătească astfel o succesiune Naţionalisto-Liberală, urmând ca fracțiunea liberală veche, adică Dinu Brătianu, să fie automat aruncată în lagărul partidului georgist?
Dat fiind că scopul principal, adică decapitarea şefului partidului liberal, nu a reușit până astăzi, poate că se încearcă astfel atingerea dezideratului!
Interesantă ar fi o explicaţie oficială; de exemplu la Camerii, din partea d-lui Ministru de Inteme Vania Inculeţ, asupra necesităţii menţinerei stărilor excepţionale, dat fiind faptul necontestabil că anumite excese au fost nu numai tolerate dar chiar proteguite de guvern.
Care ar fi oare acele puncte sensibile în securitate numai în tovărăşia baionetelor și foarfecilor?
SERGIU LECCA
Cruciada Românismului - Anul II, nr 53 de vineri, 13 decembrie 1935
Dacă doriți să distribuiți: