Desigur că vă veţi întreba, cum este şi firesc: Dece mă adresez vouă?
Fac acest lucru pentrucă, spre deosebire de celelalte categorii sociale, simțiţi pe propria voastră piele, toată avalanșa mistificatoare şi tălmăcită cu arginţi a unui „naţionalism“, scos la mezat şi a unui partiotism falimentar.
Desigur că aţi priceput că în speţă e vorba de cei dela „Garda de Fier“ şi, complimentar vorbind, de mercenarul tuturor fondurilor inavuabile şi a tuturor politicianilor la putere şi care pe nume cunoscut, i se spune CORNELIU CODREANU.
Deci, v'am ales pe voi duhovnici şi cred că alegerea mea a fost foarte fericită.
Pentru a putea trăi şi activa se cere în prim rând cunoașterea omului şi a activităţii sale.
Ca o urmare directă a isprăvilor săvârşite de către mine, pentru apărarea drepturilor voastre, am fost pus faţă în faţă la închisoarea „Galata“ cu faimosul „căpitan“, locatar fără nici o retribuţie a vilei Bentoiu dela Carmen-Sylva şi sugaci profesionist al tinereţei şi bunei-credinţi a studenţilor, naivi şi începători.
După cum era şi firesc, între noi — adică eu şi d. Corneliu Codreanu, a avut loc o convorbire care, după cât m'ajută memoria, a decurs cam în felul următor:
— De ce ai omorit pe Manciu, d-le Codreanu?
— Pentru faptul că am vrut să arăt că Moţa, prin împușcarea lui Vernicescu la Văcăreşti, nu a făcut nimic pe lângă ceeace pot face ea.
— Va să zică ai supralicitat conducerea?
— Nu vreau şi nu trebue să-ţi răspund la părerea d-tale.
Discuţia a început apoi să-şi ia ritmul ei „normal“, ca între doi oameni situaţi pe baricade deosebite şi aţunci când d. Corneliu Codreanu a început să-mi facă un curs analfabet de istorie, pomenind de Mihai Viteazu, Vlad Ţepeş şi Stefan cel Mare, l-am adus la realitate şi... i-am spus d-lui Codreanu — pe coridorul închisorii — că nu are nici inima, nici sufletul şi în minus, mintea de a conduce un popor.
Şi te-ai încăpăţînat totuşi, d-le Codreanu! Ai voit prin imposibil să ridici crima şi asasinatul la un fel de a fi al creațiunii româneşti.
Iar ca dovadă a curajului tău nestrămutat pentru omorirea miselească şi pe la spate a lui Manciu şi Closs și rănirea lui Hușanu, te-ai îmbătat cu coniac la cârciuma „Podgoreanu“ din fața judecătoriei, la „cinci drumuri”, astfel că, fiind adus la închisoare, erai un butoi de alcool.
AI COMIS CRIMA BEAT ŞI TE-AL TREZIT EROU!!!)
În gangul închisorii dela Galata, în faţa fostului director Movilă şi a a primului gardian Pintilie, te-am prevestit că muncitorii nu te vor urma pe drumul pe care cerci să-l trasezi d-ta.
Mai mult ca atât, ţi-am atras atenţiunea că oamenii cu cari lucrezi sunt de aşa fel încât conştiinţa mea îmi repugnă să stau de vorbă cu dânşii și în consecinţă şi cu d-ta.
Ai insistat, totuși, să stai de vorbă cu mine şi laş şi insinuant, cum ai fost totdeauna, ai crezut de cuviinţă să mă pui în poziţiunea de aţi spune părerea mea şi ţi-am spus-o şi n'o regret nici astăzi!..
Ți-am spus:
Trafic de influenţă cu muncitorimea nu admit şi în subsidiar că vei ajunge slugoiul unor oameni, cari nu au nimic românesc în ei, dar cari se servese de acest românism întru exploatarea acestui popor care se găseşte situat din punct de vedere geografic între balcanismul asasin şi apusismul doritor de mereu înainte.
Mai mult încă, ţi-am atras atenţiunea că spadele noastre se vor încrucişa odată şi odată; şi când ţi-am mai spus că am patru copii pentru cari mă jertfese şi un ideal pe care îl urmăresc, ai râs cu hohote de dobitoc fără să mă pricepi, cum dealtfei, nu ai priceput nimic în viaţa d-tale.
Tu, Corneliu Codreanu, ai luptat învrăjmăşindu-te cu poporul, cu care nu ai avut nici o legătură şi nici n'o să o ai.
Te-am avertizat de-atunci că în mine vei găsi un ADVERSAR DESCHIS, că nu înţeleg să mă tem de d-ta, ba mai mult chiar, te-am povăţuit să te cuminţeşti cu o acţiune de care cu nimic nu erai legat şi cu atât mai puțin chemat să o deslănţui.
Adu-ţi aminte, rogu-te, când ţi-am spus că România este prea mare şi tu prea mic pentru a avea îndrăzneala să o reprezinţi.
Şi mai aduţi aminte, rogu-te, că ţi-am recomandat cuvintele biblice: „că cine trage sabia, de sabie va pieri“.
Nu, nu, tu nu te poţi înțeleni pe o brazdă de care eşti străin și vei rămânea străin.
Râşniţa pământului nostru nu macină şi nu va măcina asasini şi criminali de speța ta.
Cei aproape — sau întrecuţi — şapte ani de închisoare pe care i-am executat pentru şi în slujba muncitorimii, îmi dădeau voe, atunci, ca şi astăzi, să-ţi vorbesc aşa cum îţi scriu.
Iată muncitori ce-am avut să vă spun, pentru ca puşi în curent cu felul dea fi şi a se comporta acest şef de bandă, să nu fiţi induşi în eroare. Şi iată de ce crima săvârşită la spitalul Brâncovenesc să vă stea veşnic vie, în faţă, pentru ca în viaţa voastră socială caricaturile omeneşti SA NU IA POZĂ DE EROI.
Şi m'am mai adresat vouă pentru faptul ca să ştiţi că românismul nu s'a ivit cu Corneliu Codreanu şi nici nu se va termina cu dânsul.
Mancitori, deschideţi ochii cât nu e prea târziu încă.
Gheorghe Tănase - Muncitor de fabrică, fost deputat
Cruciada Românismului - Anul II, nr 85 din 16 august 1936
Dacă doriți să distribuiți: